HAREM VOL 1 Oraşul De Aur

Intalnirea ( a treia parte)

Deodată Marele Vizir bătu din palme, era târziu, trebuia să termine cu toată mascarada aceasta ieftină. Tinerele se retraseră imediat, şi toate lumânările fiind acum ca prin magie aprinse, lumina puternică deranjandu-l şi surprinzându-l un pic pe boier. 
Ce se întampla?
Kiral hotarat şi scrâşnind din dinți, zâmbetul fals disparându-i complet, scoase rapid din cingatoare un sul de hârtie pe care il înmână.
Într-un minut, Tikli se afla la picioarele lui sărutându-i papucii comozi de casă.
- Paşâââ, o paşâââ sunt minciuni paşâââ!!!
Smulgându-se din strânsoare, Kemal se ridică.
- Ce scrie vulpe ce eşti? Ţi-a trecut veselia când ți-ai citit propriile fapte? Scrie aşa: că de ani furi de la înaltimea şi prea măritul nostru sultan. Cu câta încredere ți-a încredințat această sarcină nobilă de a lua copiii creştinilor şi de ai îi aduce îi Constantinopol, ca să fie educati şi transformați în adevarati soldati ai armatei otomane. Şi tu ce ai făcut Tikli?
- Nu e adevarat paşâââ, o paşâââ...încercă să se târască dupa vizir şi să îi prindă picioarele, dar acesta îl calca tare pe măna. Aaaa, paşşşăăă, am copiii paşăăă!!
- Şi cu aceşti copii ce ai făcut? Ce mai scrie viperă? Că ai raportat 235 de copii luați din satele ortodoxe, când defapt ai luat 305. Unde sunt? I-ai vandut?
-Nu!! incepu sa tremure din tot corpul.
- Ba da, i-ai vandut ca slavi şi ai luat bani frumoşi, nu e aşa? Doar ca baieții aparțin sultanului! Kemal îl ridica de pe jos ca şi cum ar fi o cârpă, izbindu-l puternic de perete. Ştii ce pățesc hoții Tikli?
- Nu mâna mea pasaa, te implor paşă, fac ce vrei tu paşăă!!! Sunt sluga ta paşşââ!!
- Faci ce vreau eu?
Atunci boierul întelese de ce alesese această încăpere, avea nevoie de ceva de la el. Putea ajunge la o intelegere, iar daca trebuia să trădeze ca sa isi salveze mâinile, aşa va face! Dar nu întelegea cum aflaseră, fusese atat precaut, probabil printre oamenii lui existau trădatori. Îl vânduseră!
- Da!!
Se trezi în mâna cu o pană de scris şi câteva coli.
- Să nu faci pe neştiutorul, javră ce eşti, ca ştiu din sursă sigură că m-ai înjunghiat pe la spate!!
Tikli albi şi mai tare, daca asta era posibil. Furtul era un pacat mare, dar trădarea înseamna un singur lucru: Moarte!! Ştiuse de atunci că facuse o greşeala, dar i se spusese ca epoca lui Kiral era pe sfârşite, ca în curând va fi condamnat la moarte de însuşi Sultanul, iar daca acest plac foarte bine pus la punct nu reuşea cu siguranta va fi asasinat! Şi uite că în loc să fie în siguranță, alesese..tabara greşită. I se promise un loc de vază în ierarhie şi bani. Ùita-te acum la el facut sul la picioarele vizirului asteptandu-si sfarsitul!
Ignorându-l Kemal continuă:
- Vreau să scrii detaliat tot ce ştii despre complotul asupra mea, să nu omiți nimic! Iar eu am să te las sa trăieşti, sfârşind să mă serveşti!
Ce optiuni avea? Căzuse singur în capcană. Cunoştințele îi ramaneau ultima arma, îl ura din sufletul pe vizir, de asta se şi alaturasera complotistilor, pe lângă promisiuni şi bani.  Dar viața îi era mai scumpă, acum ii va pupa mâna, dar mai tarziu îl va ucide. Îşi ceruse iertare în gând lui Allah, că trebuia sa divulge planul țesut cu grijă, dar nu putea opite nimic pentru că nu ştia cât ştie Kemal. Dacă ar fi mirosit minciuna sau omisiunea? Avea 5 copii şi o nevastă devotată. Daca îl omorau pentru trădare şi copiii lui vor fi tratați la fel, ca să stirpeze răul.
Începu să scrie, iar când termină, oftă. Alesese bine, acum era de partea lui, dar nu se stie ce aduce ziua de maine. Nu sfârşi bine gândul că simți o funie groasă in jurul gâtului. Un servitor puternic îl strangula în timp ce Kemal zâmbea satisfacut.

- Am mințit, o năpârcă trebuie mereu să fie strivită altfel va face pui!

Corpul neinsufletit al boierului căzu ca un bolovan pe covor.

- Luați scursoarea asta de aici!! Pute!

Primise autorizatia sultanului să facă absolut orice doreşte ca sa curețe imperiul  de tradători.
Oare mama lui ce ar gândi despre el? Ar fi mândră dacă ar şti că băiețelul ei dispărut acum foarte mult timp in urmă, a devenit Marele Vizir? Că nu există centimetru de piele care să nu îi fie pătat de sânge? Nu îi părerea rău că îl ucisese, vânduse sute de baieți sclaviei! Şi el fusese răpit şi vândut tot de o javră ca el!! Luat din sânul familiei şi azvârlit necunoscutului. Avusese noroc, dar nu toți copiii răpiți şi vanduți au  ca el aceaşi soartă. Îşi indreptă paşii spre balcon. Aerul proaspat al serii îl mai calmă un pic. Stelele ca şi cum nimic nu se întamplaseră, straluceau ca în fiecare noapte pe cer. Se ascunse intr-un colt îndepartat ca sa nu fie observat cum se uită în gol, lacimile inundându-i obrajii. Ochii mamei tristi ii revenisera în minte: " mi-au furat familia şi viața, transformandu-ma intr-un monstru mamă! O mamă!" Dar cântecul şi glasul ei dulce îl imbrațişară, fredonând şi el o dată cu ea.