Raven

Capitolul XVI

~~~~~Milla~~~~~

Am plecat de la liceu și mă îndrept spre casă. Sunt cu moralul la pământ. Nu am fost împreună, dar cumva mă doare, nu știu cum s-a stricat într-o clipă prietenia noastră. Raven avea dreptate când îmi spunea să nu am încredere în el! Bine că nu a fost nimic între noi, nu aș fi putut îndura faptul că aș putea fi înșelată. Nu mai vreau să îl văd niciodată! Îl urăsc! Mi-a jurat că mă iubește, dar cred că și-a bătut doar joc de mine! Merg pe stradă nervoasă aproape plângând și nu am văzut că în fața mea se află cineva și dau peste el.
- Uităte pe unde mergi!
M-am ridicat fiindcă am căzut peste el, atât de îngândurată sunt. Am dat peste un băiat, cred că e de vârsta mea, nu știu de ce dar mă simt atrasă de el, e foarte frumos, arată ca un înger, nu pot să cred ca cineva ca el chiar există.
- Îmi pare rău.
Mi-am cerut scuze și a plecat, mi-am continuat și eu drumul spre casă, nu mi s-a mai întâmplat vreodată asta, poate din cauză că sunt nervoasă pe Erik încerc să îl înlocuiesc cu altcineva.
Am ajuns acasă, mi-am făcut un duș lung, mai degrabă am lăsat apa să curgă pe mine în timp ce mă gândeam la Erik.
M-am băgat în pat și am adormit imediat.

O nouă dimineață își face apariția, iar eu sunt mai obosită ca niciodată. Mă pregătesc de școală plictisită și ies din casă. Ajunsă la școală mă pregătesc pentru următoarele ore. Tot ce am făcut a fost să stau plictisită, nici măcar nu am fost atentă la ceva. După ore am plecat la liceu la Raven, nu am vrut să mă mai vadă cineva acolo și m-am dus în baie și m-am teleportat, evident folosind o vrajă de acoperire ca nu cumva să mă vadă.
- Raven.
Raven: Hm? Milla? Ce faci aici?
- Vreau să mă gândesc și la altceva înafară de Erik.
Văd băiatul de ieri cum se uită la noi.
- Raven..
Raven: Hm?
- Nu ți se pare ciudat băiatul ală? Am dat ieri din greșeală peste el când mergeam spre casă și se uită insistent, ca și cum m-ar putea vedea, deși e imposibil, nu e ciudat? Poate crede că vorbești singură.
Raven: Băiatul ăla?
Îl arată cu degetul.
- Raven! Pe tine te poate vedea! Nu te comporta ca o ciudată.
Se îndreaptă către noi.
- De ce ar fi ciudată?
- Stai! Mă poți vedea?!
- Sigur că pot.
Raven: Milla, el e vărul meu, Sokar.
- Vărul tău?
Raven: Da.
- Din lumea de jos?
Raven: Da.
Nu m-am așteptat la asta! Cineva așa frumos ca el am crezut că e un înger, dar e defapt un demon!
Erik: Milla! Te-am căutat peste tot!
- Parcă ți-am spus să nu mai apari în fața mea!
Erik: Nu pot să fac asta.
- Raven, unde e Orfeu?
Raven: Nu știu.
Mă prinde de mână și mă trage după el.
Raven: Las-o în pace!
Îmi trage mâna din a lui și se bagă în fața mea.
Erik: Asta nu te privește pe tine Raven!
O împinge, dar o prinde Sokar. Mi-am închis ochii pentru o clipă și când i-am deschis l-am văzut pe acest Sokar cu mâna în pieptul lui Erik, tocmai i-a scos inima din piept.
Sokar: Mi-a plăcut să stăm de vorbă.
Spune asta și îi strivește inima în mână. Ce creatură rea!
- Erik!!
Raven: Sokar! De ce ai făcut asta?!
Sokar: Micuță verișoară de când ai plecat se pare că ai uitat ce ești defapt.
Raven: De aia am și plecat!
Sokar: Nu poți nega ceea ce ești.
- Te urăsc!
Sokar: Normal că mă urăști.
- Îmi folosesc necontrolat magia și arunc spre el o bilă de foc, dar el se teleportează în fața mea, bila de foc risipindu-se.
Sokar: Văd că vrei să îi calci pe urme acestui Erik.
Mă prinde de gât și mă ridică în aer.
Raven: Dă-i drumul!
Un vânt puternic îl inzbește de perete.
- De ce nu s-a apărat cum a făcut și cu mine?
Raven: Pentru că dețin o putere mai mare decât el, sunt mai rapidă decât el.
- Raven... Ce ești tu?
Raven: Ce vrei să spui?
Nu mai rezist și leșin, durerea și șocul sunt prea mari.
Cred că au trecut câteva ore și mă trezesc. Mă trezesc într-un pat.
Sokar: În sfârșit te-ai trezit?
- Tu?! Ce faci tu aici?!
Mă uit mai atent și observ că sunt în camera lui Raven, probabil după ce am leșinat m-a adus la ea acasă.
Raven: Ce faci aici, Sokar?
Sokar: Mă plictiseam.
- Raven...
Raven: Te simți mai bine?
- Nu...
Sokar: Ești tristă din cauza tipului? Raven trebuia să îl omoare de mult.
- Cum poți vorbi așa ușor de moartea cuiva?!
Raven: Lasa-l, Milla. Așa sunt cei din lumea de jos.
Sokar: Tu ști mai bine, zâmbește și pleacă.
- Ce a vrut să spună?
Raven: Nimic.
-Raven, l-ai fi ucis tu dacă nu ar fi făcut-o el?
Raven: Ești obosită, nu te mai gândi atât. Du-te să mănânci.
Am coborât jos în bucătărie și am mâncat, după care am vrut să plec acasă, dar Raven a insistat să rămân la ea peste noapte.
Mă pun pe canapea și mă uit la televizor, iar Raven și Sokar sunt prin bucătărie, când bate cineva la ușă. Mă duc să deschid pentru că cei doi nu au auzit nimic, ce tot fac acolo? Deschid ușa și îl văd pe Orfeu.
- Orfeu? Ce faci aici?
Orfeu: Am vezit să o văd pe Raven.
- E în bucătărie.
Ne îndreptăm spre bucătărie când îi zărim pe cei doi îmbrățișați.
Orfeu: Raven!
Raven: Orfeu? Ce faci aici?
Orfeu: Asta vreau să știu și eu!