Raven

Capitolul V

Orfeu: Raven!
-Sunt aici. Acum spune-mi, unde vrei să mergem?
Orfeu: Vei vedea.
- Ce urmărești defapt?
Orfeu: Nimic. Mergem?
- Nu deschizi portalul?
Orfeu: Dacă am ajunge așa ușor unde ar mai fi distracția?
Am mers pe jos până ce am ajuns undeva în apropierea destinației.
- Ce e locul ăsta? Nu e din lumea oamenilor, așa-i?
Orfeu: Nu, este tărâmul meu.
- Este în regulă să fiu aici?
Orfeu: Nu ai de ce te teme, numai eu știu locul ăsta și dacă l-ar găsi cineva te apăr eu.
- Sunt convinsă, încearcă să mă fraierească cu trucuri ieftine ca de obicei.
Am mers ce am mers printr-un fel de pădure până ce am ajuns la destinatie.  În mijlocul naturii era amenajat un mic loc pentru picnic.
Orfeu: Iți place? Ești surprinsă?
- Ce e asta?
Orfeu: Un picnic.
- Pentru ce?
Orfeu: Pentru a petrece mai mult timp împreună.
-Eu mă duc acasă.
Orfeu: Așteaptă! Te vei distra.
- Mă îndoiesc.
Mă i-a de mână și mergem în apropierea unei pături și mă așez pe ea. A scos din coșul de picnic tot felul de gustări.
Orfeu: Poftim!
Îmi întinde o farfurie cu o prajitură cu capsune pe ea.
- Nu vreau.
Orfeu: Nu iți plac prăjiturile?
- Nu.
Orfeu: Atunci poți lua altceva.
Nu am vrut să mănânc nimic, în timp ce Orfeu povestea eu m-am făcut comodă pe pătură și am adormit.
Orfeu: Raven...și când dormi ești la fel de frumoasă.
Trec câteva ceasuri și mă trezesc, nu pot să cred că am adormit, mă ridic în fund și il observ pe Orfeu că doarme lângă mine.
- Trezește-te.
Orfeu: Hmm...?
- Mă duc acasă.
Orfeu: Deja?
- Da.
Deschid un portal și mă duc la mine în cameră, ajunsă în cameră mă arunc direct în pat și adorm, nu știu de ce sunt așa obosită dintr-o dată.
În timp ce dormeam Orfeu își face apariția printr-un portal la mine în cameră.

~~~~Orfeu~~~~

Ar fi mai bine să mă duc după ea, nu o pot da în bară. Am deschis un portal și m-am teleportat la ea în cameră. O văd întinsă pe pat dormind.
- Raven.
Încerc să o misc, dar nimic.
-Hei! Raven!
Îmi dau seama că nici nu mai respiră.
- Raven! Trezește-te!
Ce se întamplă? Nu poate muri dintr-o dată, voi încerca o vrajă de vindecare.
Au trecut 30 de minute de când încerc vraja de vindecare și nimic!
Trebuie dus la un specialist, am luat-o în brațe și am deschis un portal ce duce la un vindecator din lumea mea.
-E cineva aici?! strig eu la poarta unei case vechi.
Vindecătorul: Da?
- Trebuie să mă ajuți! E Raven! Nu știu ce să fac!
Vindecătorul: Adu-o în casă.
Am așteptat afară în timp ce o examina, sper ca o poate vindeca.
Vindecătorul: Tinere Orfeu...
- Și-a revenit?!
Vindecătorul: Tinere Orfeu...eu nu îi pot face nimic...
- Ce vrei să spui?! Trebuie sa o salvezi!
Vindecătorul: I-a nu aparține lumii ăsteia, eu nu o pot salva, du-o în lumea ei, ei vor ști ce să facă.
Auzind asta am luat-o pe Raven în brațe și am zburat la intrarea în lumea ei, am folosit agrafa și am coborât pentru prima dată în lumea de jos. Neștiind pe unde să merg am întrebat pe cineva.
- Scuză-mă...
?: Ce vrei?!
- O ști cumva pe fata asta?
?: Cine nu ar ști cine e?
- Perfect! Deci trebuie sa ști unde locuiește.
?: Cine nu ar ști asta?
- Ce vrei să spui?
?: Vezi castelul ăla uriaș la capătul orașului?
- Da...spun confuz.
?: Acolo stă, dar nu te-aș sfatuii să mergi acolo.
- De–...., nu am terminat ce aveam de spus și a plecat. Ce a vrut să spună prin acel castel? Nu am știut că Raven are un rang înalt.
Am deschis un portal până acolo, dar am fost întâmpinat de un grup numeros de gardieni ce păzeau acel castel.
Noe: Cine ești?! Nu faci parte din lumea asta!
- Sunt Orfeu, mă grăbesc! Aici locuiește Raven?
Noe: Ce treabă ai tu cu ea?!
- Trebuie să o duc la un vindecător din lumea asta, e pe moarte!
Noe: Ce?!
O întind pe Raven pe jos în timp ce ceilalți se uită înspăimântați, însă conducătorul lor se enervează la vederea ei.
Noe: Raven! Trezește-te! Ce i-ai făcut?!
- Nu i-am făcut nimic! Are nevoie de un vindecător!
Conducătorul lor o i-a pe Raven în brațe și o duce într-o cameră.
Noe: Thrura!
O femeie frumoasă cu părul negru și cu ochii de o culoare aparte își face apariția în cameră.
Thrura: Ce este Noe?
Noe: Thrura! Regina mea! Privește! Acest tânăr a adus-o pe Raven moartă!
Această Thrura se apropie de Raven și se uită mai bine la ea.
Thrura: Asta se întâmplă când stai prea mult în lumea oamenilor, aduce-ții un cristal din Vorkh și lăsați-o să se odihnească câteva zile.
- Își va reveni? spun eu curios și nerăbdător.
Thrura: Vom vedea.
-Cine ești?
Thrura: Stăpâna acestei lumi.
- Atunci de ce o ajuti pe Raven? spun eu confuz.
Thrura: De ce nu mi-aș ajuta fiica?
- Fiica?!
Thrura: Da, Raven e fiica mea.
- Nu mi-a spus asta niciodată...în tot acest timp am crezut că e doar un locuitor al acestei lumi...m-am înșelat, se pare ca nu o cunosc deloc.
Thrura: Are nevoie de odihnă, așteaptă afară.
Am ieșit afară din încăpere și am așteptat nerăbdător la ușă câteva ceasuri.
Thrura: Poți intra.
-S-a trezit?
Thrura: Da.
Am intrat în cameră și am văzut-o cum încercă să se ridice.

~~~~~Raven~~~~~

Mă trezesc deodată cu o ușoară durere de cap, Noe și mama erau lângă mine, cred că visez, nu am cum să fiu aici.
Thrura: Nu e un vis, Raven.
- Ce caut aici?!
Thrura: Ai stat prea mult în lumea oamenilor, rămâi aici, în lumea ta.
- Nici să nu te gândești!
Încerc să mă ridic și îl văd pe Orfeu intrând pe ușă.
- De ce ești aici?!
Orfeu: Eu te-am adus.
- De ce ai făcut asta?! Acum vei rămâne prins aici.
Orfeu: Am asta, îmi arată agrafa ce am folosit-o când am luat-o pe Milla de aici.
- Eu mă duc acasă.
Mă ridic în picioare cu greu , dar nu îmi pot ține bine echilibrul și cad. Orfeu mă prinde de mână inainte să cad și mă i-a în brațe.
- Dă-mi drumul!
Orfeu: Noi vom pleca, mulțumim pentru tot.
A invocat un portal ce ne-a dus langă poarta lumii, în timp ce ieșeam din ea am adormit.

~~~~~~Orfeu~~~~~~

Mă bucur că si-a revenit, nu m-aș fi iertat niciodată dacă ar fi murit. E atât de obosită încât a adormit. Am trecut prin poarta dintre lumi și am ajuns în lumea oamenilor unde mă teleportez la ea în cameră. O așez pe pat și o las să doarmă, iar eu plec spre lumea mea.