A lover

Once upon a December

A fost odată, nu demult de acum, o seară liniștită de decembrie. Fulgii puseseră stăpânire pe oraș, ningea lin de câteva ore, totul în jur era alb, curat... Pesemne toate răutățile fuseseră și ele acoperite de acest strat de zăpadă.
În această poveste avem o "ea" care se grăbea să prindă metroul, gerul îi înghețase obraji, dar ea mergea în pas vioi, trebuia să ajungă acasă. - Putem spune despre ea că era o fată care întorcea priviri, dar nu pentru că era vulgară, ci pentru că era inocentă, era pură, cu un zâmbet curat în orice situație, chiar și acum pe gerul acesta - cum spuneam, ea se grăbea să ajungă la metrou, un moment de neatenție la o trecere de pietoni și era gata să o izbească o mașină când o mână "zdravănă" o înșfacă și o trage pe trotuar, era "El" - un tânăr înalt, cum întâlnim doar în filme, blonduț, cu ochii verzi, un tip bine proporționat, cu putere în brațe, pe poziție să salveze o domniță la ananghie- aceasta își revine cu greu din șoc, prea târziu, "el" plecase fără ca măcar "ea" să apuce să îi mulțumească. Ea își continuă drumul, uitându-se uneori înapoi, sperând să îl zărească pe "el". Ajunsă în metrou și ocupând un loc nu-și poate lua gândul de la "misteriosul salvator", de ce nu a zis nimic? De unde apăruse? De ce a plecat grăbit? Aceste întrebări puseseră stăpânire pe mintea ei, chiar și atunci când ajunsese acasă.
Acasă părinții ei o așteptau la masă, inițial aceasta se așează pe scaun, dar până la sfârșitul cinei "ea" nu face decât să se joace cu furculița prin farfurie. Fiind vineri seara, și ninsoarea era deja stăpână pe oraș, urcă în camera ei, în speranța că va putea să adoarmă. Dar nici pomeneală. Aceasta își ia o foaie și un creion și începe să deseneze ( uitasem să menționez că "ea" era studentă la arte)... Cu o memorie vizuală foarte bună aceasta îi desenează portretul "salvatorului", având de gând să îl găsească.
Continuarea o să o postez în timp, vreau să văd dacă merită să o mai scriu