Clișeele wattpad-ului

Tocilara

Buna seara/ziua oameni, la mine e seara, nu va pasa, stiu. Astăzi va voi arata un clișeu mai clișeic decât cărțile roleplay. Pe bune frate, apar ca ciupercile după ploaie. Acum ca o mica paranteza, am dat peste o carte de roleplay din toate cele 2416251516 de carti de genu'; voiam sa-mi scot ochii și sa-i mananc. Oricum, sa intram in paine cu "povestea" minunata.

Luni: (Deja se transforma in poveste-calendar) Evelin (tocilara clasei) (Acum pe bune, am un coleg in clasa Evelin, și e BAIAT. Oare "Evelin tocilara" e trans? Nobody knows. Poate voia sa scrie Eveline) merge la scoala alaturi de prietena ei Denisa (singura ei prietena) (Fata mea, de ce scrii detaliile astea in paranteza? Cumva ma copiezi? Ntz, nu-i frumos) 📖📕 Ajunsera amandoua in clasa (Nu vad rostul emoji-urilor cu carti. Am inteles ca ești tocilara, nu ne băga asta pe gat) acolo Evelin era mirata deoarece nimeni nu-și mai bătea joc de ea (Și-a bătut deja mama natura joc si de tine, si de exprimarea ta de castravete murat) nici de prietena ei Denisa (Îți dai seama, astea sunt asa de "lonely" încât sigur și-o trag și seara, dar inainte una din ele sigur plânge ca nu are pula și baga moaca in perna) Ele doua erau foarte bune prietene (Da' ne-ai mai zis de enșpe mii de ori, Satan apara-ne) chiar stăteau intr-o banca la scoala și vecine acasa (Fraza asta e atat de 0 barat la capitolul exprimare încât simt ca iau pareza pe partea dreapta) Pe Evelin a ascultato azi la limba romana, (Eu zic ca trebuie sa i te alături lui Evelin, ca nici tu nu prea dai pe afara de limba romana) ea se descurcase bine si după ce a gresit un cuvant toată clasa a ras (Asa-i ca ti-e pofta? Altfel nu-mi explic de ce îți bagi mereu virgulele in fund..) mai putin Denisa pentru ca (nu mai avea cu cine sa și-o tragă seara) și ea era o tocilara. (Zau, nu ma înnebuni)

Oameni, asta a fost tot capitolul 1, dar pentru ca sunt bun și am o stare buna o sa va bag pe gat și capitolul 2. Vomitare placuta.

Marți: (Deja borasc) Cum ajunse la scoala vedea o colega (Doar uitați-va ce prost sunt conjugate verbele alea, mama lor de verbe. Pana la urma, ce ne trebuie verbe dacă avem "valore") noua pe nume Mihaela (Ohoo, o noua ținta. Sa speram ca ii plac jucăriile) (și ea era o tocilara) (NU MA INNEBUNI, credeam ca-i un cartof pai) Dar la ea era o mica problema (Era proasta de mergea pe gard și se ținea de drum, asa-i?) aceea este ca in registrul scolii nu apărea deloc numele de Mihaela Strambu (Coaie cum sa te cheme "Strâmbu"? Dacă exista cineva cu numele asta, îmi pare rau pentru ce v-a oferit universul) Asa ca pentru asta doamnele nu aveau voie sa i dea note (Zau, la noi la scoala tot te trece pe un carnet și nu scapi, doar dacă mori) atunci fetiță mersul la baie pentru ea era un telefon dat mamei ei (Un translator, va rog. Pe bune n-am inteles nimic. Mai simplu de descifrat sunt castraveții murati, stiu ca am ceva cu ei) Dar ea nu știa ca la scoala telefonul trebuie sa fie inchis (No, baga mufa in perna și plângi)

——-
No' deci asta a fost tot. O sa pun povestea in lista de lectura, după cum stiti deja. Putin iubire și afecțiune și pentru cartea "autoarei" noastre.