Just Between Us | Yoonmin

Capitolul 30

Nu pot sa cred ce am facut. "Totul e o greseala" as vrea sa pot striga dupa el dar instinctele imi spun ca l.am pierdut pentru totdeauna pe ce care mi.a fost alaturi zi si noapte. Celui a cărui brate ma tineu doar pe mine strans la piept.
Vreu sa fug dupa el si sa ii spun cat de mult il ..... l.am iubit....

-Dragoste, cine e ciudatul asta?

-E o presoana care mi.a oferit dragostea lui iar eu i.am risipit.o.
Si o lacrima cazu pe camasa alba lasand o urma inainte sa dispara.

-Doar nu plangi dupa el,nu? Adica acum ai toata dragostea si sustinera mea. Lasa.l pe el. Lasa.l sa plece. Acum suntem doar noi.

-Mda... doar noi...
Ii spun in timp ce simteam cum ametesc

-Te doare capul? Vrei sa iti dau o pastilă?

-Nu nu ... sunt in regula. Hai sa intram. Se face frig.

-Vrei sa iti aduc ceva? Un pahar cu apa, alcool? Ce zici de Vodka?

-Mda ar merge.

Dupa vreo 4 pahare simt cu se invarte salonul in fata mea.

-Cred ca ar fi mai bine daca te.ai opri, iubitule si am merge in camera.

-Vrei sa iti faci de cap cu mine?

-Stai sa ajungem in camera si vedem ce facem. Imi zice cu un zambet putin pervers pe chipul ala dragut al ei.

Ajungem in lift, apasa butonul cu numarul etajului si se napusteste asupra mea.

-Vrei sa iti scot rochia aia încă de pe hol?

-Fa cum vrei si asa tu deți cheia

-Oho atunci asa sa fie
In mai putin de 10 secunde ramane fara rochie dupa ce inchid usa. Nici nu mi.am dat seama daca sunt la acelai etaj la care se afla sau nu fosta mea camera.

-Ce mai astepti Daddy? Vin.o odata.

"Daddy" asa ii spuneam eu lui. Of de ce ma mai gandesc in aceste momente la el  cand le am cu altcineva? I.o trag bine la asta, ramane a mea si gata am terminat  povestea.

-Chiar vrei?

-Nu ma face sa astept

-Am inteles
Si din clipa aia totul devine perfect. Senzatia de conducere e exact ceea ce imi doream acum. Uit totul si imi vad de printesa mea acum. Uit cine e Yoongi. Uit ce am facut cu el. Uit senzatiile. Uit atmosfera romantica de pe acoperisul blocului. Uit tot.

Dupa un timp in care ne.am cunoscut unul pe altul cădem amandoi in asternultul alb ca semn al oboselii. Simt cum pielea ei fina se strande la fiecare atungere de.a mea.

-Asa.i ca maine dimineata o sa fi tot aici in bratele mele si nu o sa fugi...

-De ce as fugi dupa o asa seara. Nu as avea nici.o scuza daca as fugi. Mi.a placut si mai vreau.

-In general nu obosesc asa de tare. Asa ca pot spune ca m.ai cam descartat.
Scapă un surs atat de dragalas la auzul vorbelor mele incat imi doresc sa o mai fac odata.

Dimineata veni atat de repede încât de abia  am putut dormi o ora din cauza ei.

-Hei ingerasul meu. Cum ai dormit ?

-Cel mai bine in ultimii 10 ani

-Vrei o cafea?

-Fac un dus si coboram impreuna.

-Eu nu mai am pic de energie in mine asa ca grabeste.te daca nu vrei sa lesin

-10 minute ?

-Okay rezist

Dupa 20 de minute apare in pragul usii imbracata intr.o roche albastră cu parul cazandu.i in valuri peste umeri invaluita intr.un miros de vanilie si scortisoara.

-Sunt gata.

Imi spune cu un zâmbet larg. Ma indrept spre ea. Ii ofer un sarut pentru ca nu m.am putut abtine. O iau de mâna si coboram.

Ajungem in holul mare al hotelului îndreptându.ne spre scarile pricipale cand zaresc masina neagra cu care am ajuns aici impreuna cu el pirezandu.se in multime. Deci a plecat. Simt cum un sentimet de singuratate ma patrunde urmarind inca masina.

-Dupa ce te uiti?

-Ah nimic. Ma uitam in gol

-Am intrebt la receptie si mi.au spus ca in apropiere se alfa un restaurant bun asa ca hai sa megem.

Coboram scarile unul in mâna altuia si o luam in directia opusa fata de Yoongi. Ma uit spre ea. Zambeste. Zambeste asa de frumos. Oare asa zambeam si eu?

Deci asa se termina povestea noastra. Fiecare plecand pe drumul lui .... pe drumuri opuse. Nu mi.as fi imaginat nicidata ca asa va fi sfârșitul nostru. Au fost momente frumoase. Au fost...
Acum am inceput un capitol nou. Asa am întâlnit-o pe Kate exact cum l.am întâlnit pe Yoongi. Dintr.o întâmplare... poate asa se va si termina tot dintr.o intamplare...

SFARSIT