Capitolul 19

1K 108 4
                                    

-Mai bea putină,apa!
Il ajut să se ridice si el bea apa din pahar dintr-o dată.
-Hulya!
Ma intorc parcă arsă catre el si nu imi vine sa cred.
-Ma recunoşti?
-Cum să nu imi recunosc sora?
Il imbrațisez si el isi drege glasul.
-Imi cer iertare,Hulya.Pentru tot.
Trag aer in piept si imi pun mâna pe umarul lui.
-Lasă trecutul in spate.Te-am iertat demult doar ca orgoliul nu m-a lăsat să ți-o spun.
-Hulya!ma striga tata si tresar.Fratele meu se uita intrebator la mine si ies pe hol.
-Ce s-a intâmplat?
-Thos s-a intâmplat!S-a batut cu 2 paznici ca sa intre in spital.
-Ce a facut?spun si alerg spre ieşire.
Thos sta pe loc si zambeşte cand mă vede.Descreierat.
-Ce dracu crezi ca faci?
-De ce nu mi-ai spus ca fratele tau a facut accident?De ce naiba nu m-ai chemat să fiu lângă tine?
-Pentru ca in timpul ăla,tu ti-o trageai cu blonda.
-Nu ma intereseaza de ea,am facut o greseala!Ştiu!In ciuda a tot ce am facut,vreau să fiu lângă tine.Te rog.
Il vad devastat si obosit.Ochii ii sunt roşii si ar ucide pentru o cafea,bineinteles făcuta de mine.
-Hulya!se aude vocea tatălui meu.
Ne intoarcem spre el si ne zambeşte ințelegator.
-Du-te acasa!Sunt eu aici.Te sun daca intervine ceva.
-Dar tată..
-Hulya!Te rog.
Incuviintez si intru in maşină.Thos ramane discutând cu tata.Se intoarce in maşină,zambind cu dinții lui perfecți.
-Vreau să iți arat ceva!
-Ce anume?
-O sa vezi peste cateva momente.
Telefonul imi sună şi raspund.
-Ofițer Karavil!
-Eşti pe cont propriu de acum in noua misiune.
-Nu ştiu dacă ma bucur sau să plâng.
-Diseara la sectie.
Inchide apelul si răman cu gura deschisă.
-Ce s-a intamplat,ingeras?
-Misiunea cu mafiotul din Grecia e acum in mâinile mele.Sunt speriata dar in acelasi timp fericita.
-Felicitari,omofi mou!Ştiam ca eşti puternica.
Zambesc si acesta opreşte maşina in fața unei case.
-Iți prezint casa noastră!
-Casa noastra?spun
Casa nu este foarte mare dar este foarte placuta.Pun pariu ca arhitectul a pierdut ceva nopti cu proiectul ăsta.
Ma ia de mână si deschide uşa.Nu e mobilat nimic incă dar deja simt ceva familiar in casa asta.
-Aici o sa fie dormitorul nostru,iar sus am zis sa facem niste camera in plus pentru viitori nostri copii.
-Hei!Stop.
Spun si el se uita nedumerit la mine.
-Nu ințeleg ce copii visezi tu,dar e doar din perspectiva ta.Casa asta,e a ta.Eu am o casa si ma simt foarte bine in ea.Nu mai impinge lucrurile inainte,nu se va intampla niciodata.
-Spui asta acum,dar nu vei stii ce se va intampla peste vreo 3 ani.
-Uh!spun nervoasa.Eşti cumva Nostradamus?Inceteaza sa imi spui mie cum va fii viitorul.Si să ştii ca tatăl copiilor mei nu va fi o târfă masculina.
El e şocat si invarte cheile in mana.
-Mergem de aici?spun eu si el incuviinteaza aruncand nervos ultima privire in casă.
***
-Hai,Thos!
-Vin acum!
Bagajele noastre sunt foarte grele si Kadir fumeaza nervos  o țigara.
-Hulya,am stat o ora dupa fundul tau.
-Kadir,vrei inca o tigară?Pot sa mai adaug o ora daca tot eşti asa dornic.
Dupa insistențele Aylei am decis să mergem in Kemer.Soarele arde cu putere si imi tamponez uşor fața.
-Hulya,hai cu noi.
-Hulya va merge cu mine.
Thos raspunde in numele meu si ma incrunt.
-Auzi,tu mai ai tupeul sa vorbeşti după ce ai inşelat-o de 2 ori?
-Opriți-va!Voi merge cu Thos.
El imi strange talia si ma trag mai departe.
-De ce te-ai retras din brațele mele?
Ma fâstâcesc şi ma uit in fața.
-Pentru ca de la un timp,nu iți mai suport atingerea.
Opreşte brusc si slava lui Allah că aveam centura de siguranța,altfel m-ar fi cules de pe şosea.
-Mai spune o data!
-Nu fi idiot,porneşte maşina.
-Am zis sa mai spui o data!striga el.
Ma enervez si rabdarea mea se scurge incet.
-Nu iți mai suport atingerea!urlu.Cand te vad am in minte doar imaginile cu tine si cu ea.Cu ele,mai bine zis.Ştii ce impact ai avut asupra mea?Nu,pentru ca nu o sa aflii niciodata.Te urăsc!
Nici nu apuc să respir pentru ca buzele mele sunt atacate de ale lui.Imi striveşte cu putere buzele şi imi muşca buza până  la sânge.Sărutul e carnal,violent şi cu mult mult dor.Imi strange părul in pumni si eu ii țin tricoul strans.2 oameni cu inima țăndari,mistuiți de regrete şi dor dar cu orgolii ucigatoare.Aştia suntem noi.

Lasa-mi inima sa te alunge!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum