Lasa-mi inima sa te alunge!

Capitolul 9

-Spune-mi că ma meditezi azi.
Omer mă roaga de fix 30 minute să il meditez.Normal ca o sa o fac,e cam singurul cu care ma ințeleg bine de aici.
-O sa te ajut doar daca taci din gură.
-Pe cuvant de marinar!rade el.
-De cercetaş!
-De marinar!Şi marinarii işi țin cuvantul.
-Mhmm!spun eu si aplaud cand o vad pe Celine intrand ca o divă in sala de studiu.
-Celine,draga!Aseara am venit să imi predai raportul pentru următorul cart si nu erai in camera.
-Pentru ca eram la duş,fraiero.
Da-da.Numai la duş nu erai tu.
-Puteai sa il ceri Dunyei.Nu sa răscoleşti toata camera,sălbatico.
-Ce pot sa zic?O sălbatică ramane sălbatica ori..tu ştii asta mai bine ca mine?
Ea doar se uita la mine si ma apropii de ea,tragand-o spre uşă.
-Ia zi,ți-a tras-o bine comandorul azi-noapte?
Ea icneşte si se albeşte la față.Ups,mica târfă e speriata.
-De unde naiba..
-Ia fii atenta aici!O vorba de-a mea diseară,la apel,pe punte unde vor fi toți si eşti terminata.Şi tu dar si boşorogul ala care are 5 copii acasă.Ai ințeles?
-Nu face asta..
-Ce sa nu fac?spun.Ei,nu ştiam că iti plac sculele astea bătrâne dar ce pot sa zic,nu poti schimba gusturile omului.Si tu stii prea bine gusturile.
Ea ridica mâna si i-o prind dureros.
-Să nu indrăzneşti!o strang atat de tare incat scrâşneşte din dinti sa nu tipe.
-Pentru ca eşti o lichea,nu o sa intreb de ce mi-ai umblat in lucruri si mi-ai luat scrisoarea.M-ai călcat prea mult pe nervi si răzbunarea mea nu intârzie să apară.
-Ce vrei?maraie.Ce vrei să nu spui?
-Vreau ca diseara,sa stai in genunchi in fața mea si sa iți ceri iertare pentru tot ce ai făcut.
-Nu o sa fac asta!
-Atunci diseară toată lumea va afla cat iti place sa calăreşti comandori cu familii acasă.
-Fie.
Zambesc si ii dau drumul.

***
Ii fac semn Celinei si ea vine spumegand de nervi.
-Vreau să iti spun ceva,Hulya.Fiți atenți toți.
-Imi pare rau,Hulya.Imi cer iertare pentru tot ce ți-am facut,nu meriți asta.
-Te iert,Celine,te iert.Daca nu ar fi iertarea in lume,am fi terminați,nu?spun si o privesc fix in ochi.
-Normal.
Le zambesc fetelor care sunt şocate si ma uit spre comandor care se incrunta.Plec de acolo si Thos e foarte nervos.Ma asteapta langa o scara de incendiu si scoate fum pe nari.
-De ce faci asta?
-Ce fac?
-De ce a trebuit sa faci scena aia?
-A meritat-o!
-Te-ai liniştit?Te simți mai bine acum?
-De ce naiba imi reproşezi?Stii bine ce mi-a facut.
-Nu merita asta.
-De ce ii iei apararea?E o târfă si nu va ştii niciodata ce inseamnă să ai demnitate.
-Vorbeşte frumos!spune si ma apuca de mana.Nu suport sa vorbeşti urat.
-Vorbesc ce vreau si cat vreau!Mie nu imi spune nimeni ce sa fac.
-Hulya..
-Nicio Hulya.Nu e treaba ta ce fac eu,ai ințeles?Maine ajungem in Istanbul,o sa pleci dracului si nu o sa te mai vad niciodata!strig
-Asta iți doreşti?spune el răguşit si incruntat la maximum.
-Da!
-Aşa sa fie,atunci!