Capitolul 4

1.4K 139 2
                                    

Ma trezesc in toiul noptii speriata si transpirata.A fost doar un cosmar,unul dintre cosmarurile mele nelipsite.Ma dau jos din pat si merg spre bucatarie,gandindu-ma la Thos.Sigur doarme si parca nu imi vine sa il trezesc dar nu o sa adorm la loc,nu vreau.Merg desculta pe holurile reci si deschid usa bucatariei.Nu am nicio lumina la indemana asa ca imi pun mainile pe pereti pentru a ma ghida.

-Psst!Sunt eu,Hulya!

Nu aud nimic si inaintez.Nicio perna,nimic.In locul ''patului'' sau,stau asezate lazi pline cu legume.Daca a fost prins?Gatul imi transpira abundent si usa se deschide.Ma las in jos si vocea domnului Ibrahim ma face sa rasuflu usurata.

-Hulya!

-Unde e Thos?A disparut,nu e acolo si...

-Linisteste-te!Eu l-am luat pe Thos in camera noastra.Era un pat gol acolo si era pacat sa nu doarma in el.

-Domnule,nu vi se pare ca faceti prea multe pentru el?Vrea sa ajunga in Istanbul,foarte bine.O sa ajunga,dar dumneavoastra ma puneti intr-un mare pericol.

-Hulya,opreste-te.Nu o sa afle nimeni de el.Daca ma intreaba cineva,este fiul meu si in acelasi timp ucenic.

-Tineti cam mult la el.

-E un baiat prea bun ca sa il las de izbeliste.

Pufnes si plec de acolo.Ma opresc in fata usii lui si il vad dormind dus.Ii trag cearsaful peste el si domnul Ibrahim imi zambeste din spatele meu.La naiba,ma duc in camera.O sa intru in si mai multe probleme daca bantui pe aici.

***

Leg nodurile marinaresti si aud un tipat in spatele meu.Un baiat cu ochelari aproape plange de durere.A calcat intr-un carlig si se pare ca i-a intrat adanc in talpa piciorului.Ma apropii de el si ma ia de mana.

-Ajuta-ma!

Fetele se dau scarbite in spate si imi dau ochii peste cap.

-Mironosite!murmur.

-Asculta!Poti sa mergi?El schiopateaza si se sprijina de mine.

-Vino cu mine si o sa te bandajez.Asa nu o sa afle nimeni ca ai calcat ca fraierul pe un carlig.

-Dar..

-Baiete,o sa fii de rasul capitanilor o saptamana.Taci din gura si asculta-ma.Incuviinteaza si ii curat rana incet.

-Eu sunt Omer.

-Hulya.

-Stiu cine esti.

Zambesc amar si spun.

-Normal ca stii.

-Nicio fata nu te suporta!Ce le-ai facut?

-Nu e treaba ta!

Il expediez repede si ma spal pe maini.Ajung inapoi pe punte si Celine plus tarfele ei rad si se uita in directia mea.

-Marea salvatoare.

-Ia zi,ce ati mai facut de ati stat asa mult in camera ta?

-Planuri sa te aruncam pe tine in mare.Sa iti tii usa incuiata la noapte.

Fata se crispeaza si ma intorc razand.Dupa cursuri,ma asez la o masa pentru ca nimeni nu vrea sa stea cu mine.Foarte bine,credeati ca mor de foame daca nu sta cineva cu mine?Dupa ce termin,arunc resturile la gunoi sub privirile lor si trantesc usa.Intru in bucatarie si il vad pe Thos razand in hohote cu ceilalti.Se pare ca nu e aici nici de 2 zile si e in centrul atentiei.

-Continuati!Nu ma luati in seama.Vreau sa vorbesc cu domnul Ibrahim.

-Nu e aici!Alege niste peste cu ceilalti bucatari.

Incuviintez si vreau sa plec dar vocea lui ma striga.

-Hulya!glasul lui imi face pielea sa simta pielea mii de ace.

-S-a intamplat ceva?spun eu

-Nu..voiam doar sa te intreb daca esti bine.

Cata grija dintr-o data!Sunt coplesita.

-Excelent.

Se uita parca ingrijorat la mine apoi privirea lui coboara spre mainile mele.

-Pot sa iti vad mainile?

-Nu.

Se uita la mine dojenitor dar este intrerupt de vocea unui baiat.

-Hai las-o,a trecut ea prin altele mai rele.Continua sa imi povestesti ce s-a intamplat dupa.

Ma intorc si plec,simtindu-i privirea  urmarindu-ma.

Lasa-mi inima sa te alunge!Tempat cerita menjadi hidup. Temukan sekarang