Dragnea, un pescar greu de prins

Capitolul doi: Uelcăm în mai templu al manipulării

A trecut o vreme de la prostestul scăldat în gaze lacrimogene, adică ,,pârțurile" forțelor de ordine.
,,BRECHING NIUS: Scene halucinante petrecute în stradă. Cum a ajuns o înjurătură slogan anti-putere?" scria pe burtiera postului Antena cu trei după ea.

— PSD este învingător şi ca să ne arătăm învingători mai organizăm un miting de susținere. Aduceți-vă micii! adaugă Călin Popescu Tăriceanu, ca invitat la Antena trei.

— Domnule Tăriceanu, cum e relația dumneavoastră cu Liviu Dragnea? întrebă Ursu Adrian, realizatorul emisiunii la care Tăriceanu a fost invitat, emisiune al cărei nume este mai greu de pronunțat decât cel al lui Călin Popescu Tăriceanu.

— Relația noastră de coaliție e una frumoasă şi ne înțelegem ca frații. Asta până când încep prezidențialele şi vine rivalitatea, adăugi şeful partidului ALDE.

În timpul interviului lui Tăriceanu, unii dintre oamenii ,,pârțâiți" de jandarmi s-au întors în stradă, iar ceilalți s-au întors la spital pentru a scăpa de gustul amar al gazelor lacrimogene.

— Dragnea şi cu ai lui sunt de râsul neamului! strigă Abelard din stradă ridicând de data asta cartonul cu Dăncilă înveşmântată în rochiță roz pe care scria semeț şi citeț ,,Meic ă foto?", arătând că el mai are glas ce REZISTĂ gazelor.

În timpul noii runde de manifestări, au fost prezente în jur de trei sute de amețiți, conform declarațiilor făcute de jandarmii Dănuței, pardon, mai nou i se spune lu' Miss Blondi, la ora actuală Concita Monamur.

— Domnule Vincavintăn, cum de v-ați întors aici, în locul măcelului numit ,,Jandarmeriada"? a fost întrebat Abelard de către reporterul Agamemnon Mastărs, în timpul manifestației.

— O să vin şi la miting-ul PSD ca să pot să îmi arunc gunoiul la picioarele aleşilor şi arăt că nu am fost plătit ca să mă duc acolo. O să mă mut în Piața Victoriei până se mută penalii ăştia din România. Sunt de râsul tuturor. Nu ştiu nici măcar să citească ce au scris ei pe o fițuică, asta dacă ei au scris-o. Se uită ca curca la lemne când trebuie să explice ce au făcut! Oricum, chipul acestor conducători reflectă harta chipului poporului, deci să nu ne ofticăm că am pus ştampila pe moaca lor! Eu mă oftic că am votat PNL-ul ăla care nu mişcă un deget ca să mai bage o moțiune! ripostă cetățeanul Abelard Vincavintăn, în timp ce sărea în tim ce striga ,,Cine nu sare nu vrea schimbare!".

— Dar ce e cu Firea? întrebă Agamemnon pe un ton protocolar, urmând mai apoi să ducă microfonul la gura lui Vincavintăn.

Totuși, Abelard vorbea atât de tare, încât microfonul nici nu mai era necesar.

— Aggie, aşa cum îți spun din... momentul ăsta, Gabriela s-a pierdut cu firea pentru că şi-a făcut speranțe în Viorica, ci nu în Dănuța! ripostă Abelard.

Reporterului nu îi plăcea să îi spună cineva ,,Aggie", căci considera că această poreclă este un nume pentru o bunicuță, dar el era plătit să îl difuzeze pe Vincavintăn, deoarece el făcea deliciul telespectatorilor; ăia puțini, ce-i drept, care nu butonau chiar până pe Antene. Mai dorea să îl întrebe pe Abelard ceva, căci nu dorea ca protestatrul să aibă un discurs la fel de aproximativ ca interviul lui Călin Popescu Tăriceanu, dar nu ştia ce, dar Abelard nu dorea să tacă cu vârf şi îndesat.

— Îmi mai răcesc gura cu ceva? Hai mă, Aggie, mai întreabă-mă ceva până nu se supără jandarmii şi îmi dau flori, în loc să îmi dea gaze. Dacă mai ai ceva de spus, spune-o acum, căci după tot ce voi mai putea mirosi e părul din nasul meu care arde de la mirosul... florilor pe care jandarmeria ni le-a oferit nouă, protestatarilor, ca să ,,acopere'' gazarea lacrimogenă care se va repeta într-o bună zi.

   În mintea lui Aggie, Abelard trebuia să ia măcar un rol de reporter. Să vadă ce greu e să pui întrebări şi să duci un microfon la gura cuiva în timp ce tu transmiți în direct nişte informații ca oamenii să aibă la ce clăti ochii.

— Domnule Vincavintăn, tinerilor ce mesaj le transmiteți? îndrăzni Agamemon să întrebe dacă tot i s-a cerut.

— Să nu fure şi să nu îşi dea în cap cu alcool cu orice preț. Să îşi dea în cap cu bunul simț.

— Puteți da o traducere pentru doamna prim-ministru Viorica Vasilica şi încă un nume pe care mă doare bunul simț să îl pomenesc în fața telespectatorilor? zise Aggie, care nu dorea să pronunțe numele lui Dragnea.

— Adică televiziunea trebuie să şi educe, iar tineretul să nu îşi ia chiar toată lumea-n cap, încercă Abelard să dea o traducere care să poată să fie înțeleasă de doamna Dăncilă şi de Dragnea, dar Agamemnon a uitat să ducă microfonul nițel mai aproape de gura largă a lui Abelard care acum s-a hotărât să fie silențioasă. Ceva s-a înțeles, dar nu foarte clar.

Deci, Dăncilă s-ar putea să aibe în cap o ceață. Nu contează, căci cică şi aşa e un mare terci în mintea ei, iar domnul Dragnea ar putea fi în continuare un păpuşar care o controlează pe Dăncilă.

— De ce ați spus asta, domnule Vincavintăn? întrebă Mastărs cu gândul de fi şi doamna premier lămurită... pe cât se poate.

Vincavintăn a tăcut mâlc, iar reporterul a trebuit să ducă microfonul la gura altui protestar, dar dacă mai dorea un protestatar care să nu fie Abelard trebuia să se ducă în Franța, direct la vestoanele galbene.

Abelard a tăcut, deoarece nu dorea să arunce găleți de vorbe goale ca şi cum ar scuipa coji de semințe de floarea-soarelui, aşa că a băgat un zâmbet, de zici că a venit de pe lună, în timp ce îşi aranja gulerul cămăşii.

* * *

Templul ciumei roşii ardea. Pe Dragnea îl mânca sub mustață, iar asta nu era bine, semn că era iritat de faptul că Abelard s-a luat de premierul lui integru şi olimpic (pe vară) la limba română.
Ce făcea opoziția? Păi, opoziția era doar Abelard, care îşi pregătea următoarea apariție dincolo de cordonul de jandarmi.

— În loc să lase guvernul să îşi facă treaba, unii preferă să se rupă în mişcări şi vorbe la televizor de parcă ar fi Michael Jackson, dar nu poate face nimeni asta... cu excepția lui Michael Jackson, desigur! parlamentă Dragnea apărând-o pe Dăncilă pentru a demonstra că iese şi el undeva, când nu iese cu iubițica la cumpărături, pardon... la golit magazinul.

Totuși, mai des ca Abelard nu iese nimeni în mulțime. Ceea ce protestatarul şi şeful cu mustață înconjurat de femei făceau la comun era că se tachinau reciproc, iar o diferență era că nici unul nu îndrăznea să arunce năvodul peste adversar, la propriu.

Cei doi îşi aruncau doar vorbe, doar că ale lui Dragnea erau vorbe goale. Iar o altă diferență între ei doi era faptul că nici unul nu putea să fie manipulat de celălalt.

______________________
Notă de subsol:

vestoane= veste