- Eşti sigur?
- Da... Vii lângă mine?
- Sigur.
Mă pun lângă el, iar el dă să plângă de durere.
- Nu eşti bine! Eu chem o asistentă!
- Nu..., mă sărută uşor pe buze şi se lasă pe spate.
Îi răspund la sărut şi simt că dintr-o dată buzele lui rămân nemișcate şi puțin mai reci. Mă sperii şi mă ridic văzându-l pe spate cu ochii închişi.
- Will?
Îl mişc, dar nu răspunde, nici nu se mişca. Îngheț. E... e...
YOU ARE READING
45 de minute înainte să mori
Short Story~ proză scurtă ~ puțin clişeică ~ sper să vă placă ~ scrisă din suflet, după întâmplări reale; ultima parte ficțională ~ sentimentală ~ dedicată unei persoane importantă ~ #12 în proză scurtă - 14 august 2018 #5 în proză scurtă - 19 august 2018
