Telefonul meu sună. Mă ridic din pat şi iau telefonul. Răspund şi aud vocea mamei:
- Ariana, mai stai mult la spital?
- Nu ştiu exact, până când primim nişte rezultate.
- Aveți grijă, copii. Să te întorci curând, ți-am făcut prăjitura ta preferată.
- Mulțumesc mult!
Am închis apelul şi m-am pus pe scaun gândindu-mă când voi pleca acasă de aici.
YOU ARE READING
45 de minute înainte să mori
Short Story~ proză scurtă ~ puțin clişeică ~ sper să vă placă ~ scrisă din suflet, după întâmplări reale; ultima parte ficțională ~ sentimentală ~ dedicată unei persoane importantă ~ #12 în proză scurtă - 14 august 2018 #5 în proză scurtă - 19 august 2018
