"Dragă Ariana,
Dacă citeşti scrisoarea aceasta înseamnă că eu nu mai sunt. Tot ce am putut găsi a fost acea brățară cu smaralde care se potriveşte cu ochii tăi verzi şi frumoşi. Îmi pare rău că nu am găsit ceva mai bun... Regret ca te-am supărat şi că te-am făcut să plângi de multe ori. Ştiu, sunt un idiot. Regret pentru tot, n-am fost oricum bun pentru tine... Aşa că nu suferi, capul sus, iubito. O să îți găseşti un iubit care să te merite. Tot ce pot să spun e că te-am iubit cu adevărat şi că primul sărut l-am avut cu tine, clipe minunate petrecute împreună. Niciodată nu voi uita cât de frumoasă eşti şi cât de atrăgătoare, cum îți sclipesc ochii şi cum zâmbeşti când mă vezi. În ochii tăi văd infinitul. Eşti minunată şi aş fi vrut să-mi petrec tot restul vieții alături de tine. Dar nu se poate. Sper că o să fii fericită, îți doresc tot ce e mai bun! Te iubesc!
Cu drag, Will."
Încep să plâng citind scrisoare şi văd că pe foaie deja mai erau lacrimi uscate... Care nu erau ale mele.
YOU ARE READING
45 de minute înainte să mori
Short Story~ proză scurtă ~ puțin clişeică ~ sper să vă placă ~ scrisă din suflet, după întâmplări reale; ultima parte ficțională ~ sentimentală ~ dedicată unei persoane importantă ~ #12 în proză scurtă - 14 august 2018 #5 în proză scurtă - 19 august 2018
