Life is like a game. [KPOP Story]

Epilog

Creierul meu nu mai putea procesa cuvintele rostite de domnul doctor. Tot ce am facut pana acum a fost in zadar. Toate momentele frumoase pe care le-am petrecut, acum au ramas doar niste amintiri dureroase. Nu am crezut niciodata ca imi voi omori propriul frate, totul a fost din vina mea, eu l-am luat in  masina cu Jiyong. 

Picioarele mele nu mai aveau putere sa ma tina asa ca am cazut jos sprijinindu-ma de scaun. Lacrimile imi curgeau siroae iar domnul doctor s-a asezat langa mine, pe podea.

"Aerum, imi cer scuze in numele spitalului, dar fratele tau a intampinat o complicatie iar noi nu am mai putut face nimic. Eu personal m-am ocupat de el te rog, intelege." spune doctorul in timp ce imi stergea lacrimile.

"Cum pot sa mai traiesc acum stiind ca el era singurul motiv pentru care munceam, pentru care mereu zambeam, el era cel ce ma invatase ce inseamna responsabilitatea ." spun lasandu-mi capul pe spate pentru a privi tavanul. 

Nciodata nu m-am rastit la el, niciodata nu l-am refuzat. Nu am vrut ca el sa cunosca oameni rai, i-am aratat mereu partea buna a lucrurilor. Ii faceam toate poftele, i-am promis o data ca ii voi darui un nepotel. I-am promis multe dar am reusit sa ii ofer numai opusul. De cand il intalnise pe Jiyong puteam vedea speranta in ochii lui, nu mai era asa monoton ca inainte.

"Aerum, de cand te-am intalnit, mi-am dat seama ca semeni cu mine de acum 20 de ani. Stii, esti singura persoana careia ii spun asta, am avut si eu o sora care avea aceeasi problema ca fratele tau. A murit la o varsta frageda, 18 ani. Pe atunci aveam 30 de ani, aveam de gand sa imi intemeiez o familie, eram incepator la medicina, aveam incredere in doctorii de pe atunci. Sora mea urma sa se opereze la o zi dupa ziua ei de nastere.." spun si vad cum o lacrima de-a sa face contact cu podeaua.

"..asa ca m-am dus la ea sa ii serbez ziua de nastere, mereu ma vedea ca pe printul mult asteptat. Iar dintr-o mica prostie, a murit in bratele mele. Am vrut doar sa facem o poza, o poza! Flash-ul aparatului i-a cauzat un soc puternic si nu a mai avut nevoie de resuscitare, mi-a murit in brate." de data aceasta domul doctor nu s-a mai ascuns, i-a dat drumul lacrimilor asa cum am facut si eu.

"Si cum ati trait toti acesti ani? Simtindu-va vinovat de moartea surorii dumneavoastra?" spun si o speranta gasesc in ochii doctorului.

"Anii au trecut, am o familie, chiar si nepoti, inca ma simt vinovat pentru moartea ei, alti spun ca asa a fost soarta. O vizitez des, ii duc mereu flori si ciocolata, astea erau lucrurile ce ii placeau cel ma mult." spune si se ridica de langa mine.

"Tot ce trebuie sa faci este sa treci peste. Nu-ti face griji, spitalul se va ocupa de tot ce ai nevoie pentru inmormantarea fratelui tau, tu doar ai grja de sanatatea ta."

Povestea doctorului m-a cam linistit putin. A ajuns un renumit doctor dupa 20 de ani. Nu inseamna ca e sfarsitul lumii.

10 ANI MAI TARZIU

Mergeam linistita pe strazile Busanu-lui, locul meu natal. S-a schimbat foarte mult, au trecut 19 ani de cand nu am mai fost pe aici. Coreeana mea nu s-a schimbat deloc. Am putut trai aici dupa moartea fratelui meu.

La o saptama dupa moartea fratelui meu am zburat catre Coreea. Voiam sa imi fac o viata aici, chiar daca urma sa mor si eu, voiam sa mor pe meleagurile familiei mele. 

Era o zi obisnuita. Eu doar imi faceam rutina de seara. Ieseam sa ma plimb, sa merg catre locul meu preferat, un parc ce nu s-a mai schimbat de ultima data cand l-am vizitat.

Ma dadeam intr-un leagan. Niciodata nu era ocupat, copii ziceau ca e un loc bantuit, acolo a disparut o fata de 13 ani. Nu am importanta  prea multa la vorbele lor, doar am zambit. Ei nu stiu povestea mea, si nici nu o vor sti.

Nu puteam sa exprim in cuvinte fericirea ce o purtam pe chip. Amintirile sunt cele mai de pret lucruri ce iti ramn dupa ce toti pleaca. Insa nu a durat prea mult caci in fata mea si-a facut prezenta un barbat la varsta de 36 de ani acompanita la brat de o domnisoara cu 2 sau 3 ani mai mica decat el.

Acesta m-a privit cu tristete pret de cateva secunde. Nu mi-a luat mult timp sa imi dau seama cine este. Am schitat un mic zambet in coltul  gurii inainte sa imi duc privirea in jos si sa las o lacrima sa imi cada.

Era Jiyong. Nu l-am mai vazut dupa moartea fratelui meu. Nu mi-a lasat nici un bilet sau mesaj, ramasesem doar eu. Momentele alea in care imi soptea un te iubesc chinuit s-au dovedit a fii false.  

Nu am schimbat nici o vorba timp de cateva minute, doar ne uitam unul la altu. Femeia de langa Jiyong se pare ca avea o mica idee despre ce se intampla intre noi, asa ca si-a scos telefonul si a inceput sa butoneze ceva pe el. 

Nu semana deloc cu Barbara de acum 10 ani.

Jiyong lasa un oftat lung in urma lui si s-a decis sa faca el primul pas. Acela de a pleca. A trecut pe langa mine, parfumul era acelasi, niciodata nu il schimba. Nu m-am uitat inapoi, dar mi-am dorit sa fi facut asta. Am vrut sa stiu daca si el s-a uitat, daca si-a adus aminte de mine, daca doar am fost o jucarie pentru moment.

1 AN MAI TARZIU

Aerum a reusit sa isi intemeieze  familie, i-a daruit o nepotica lui Cheundong. Nu trece un weekend in care Aerum sa nu isi duca fetita la unchiul ei. Aerum a devenit un designer renumit. Nu a mai avut nevoie de medicamente caci boala ei se imbunatatea pe zi ce trece. Avea un sot ce o iubea cu adevarat, niciodata nu o abandona la greu, ii era mereu alaturi.

Jiyong a reuit si el sa isi intemeieze o familie, dupa ani buni de chinuri, in sfarsit era alaturi de persoana iubita, un model Japonez. Numele fetei nu s-a devaluit. Acesta astepta un baietel cu proaspata lui sotie. Cariera sa muzicala nu s-a inrautatit. Fanii au ramas tot aceeiasi. Trupa BIGBANG s-a despartit in urma cu 5 ani, cand zvonurile despre iubita liderului devenau adevarate. 

Aerum niciodata nu aflase despre pariul dintre JiYong si SeungRi.

JiYong nu a incetat nicodata sa aiba mici sentimente pentru Aerum.

Dar pariul, era pariu.

SFARSIT.