Life is like a game. [KPOP Story]

Life is like a game.

M-am trezit. Buna dimineata soare, ma bucur sa te vad din nou. M-am uitat catre ceas. Hmm inca mai am timp pana incepe scoala. M-am intins in pat si am inceput sa ma gandesc la viata mea, cat mai am de trait?

Mi-am croit drum pana la baie, mi-am luat medicamentele si am facut o baie.

Am mers jos, si mi-am vazut fratele mai mic stand la masa si mancandu-si micul-de-jun. Am mers catre el si l-am imbraisat de la spate.

"Buna dimineata Cheondung"

S-a uitat la mine si a zambit.

"Buna dimineata noona. Nu e prea devreme sa fii atat de fericita?"

Am mers catre locul meu chicotind.

"Sunt fericita pentru ca inca sunt aici"

Dupa asta s-a facut liniste. am zambit spunand:

"Aigoo dongsaeng totul o sa fie bine. O sa gasim o solutie" El a zamit ciudat si a dat din cap.

Dupa ce mi-am terminat micul-de-jun am spus."Trebuie sa plec acum, am o intalnire cu celalte fete.

~*~

Am mintit, mint ca sa imi protejez fratele, mint ca am prieteni cand defapt nu am pe nimeni, doar pe el. Scoala am abandonat-o, chiar daca eram in ultimul an de facultate, am facut-o doar pentru fratele meu.

Am plecat de acasa catre cel mai luxos club din Londra. Aici lucram fara stirea fratelui meu, lucram ca sa il intretin. Lucrez de cand parinti ne-au abandonat si s-au mutat intr-un loc de care nici acum nu am auzit.

Era inceputlui unei zile pline de peripetii, cci am auzit ca la lubul unde lucrez, se filmeaza un videoclip pentru o melodie. Nu ma intereseaza cine filmeaza ce face, ce se intampla, atata timp cat primesc bani pentru ai cumpara un cadou fratelui meu ma mic, totul va fi ok.

Nu eram de origine Engleza, nici eu nici fratele meu. Ne-am nascut in Coreea de Sud. Mi s-a spus ca tatal meu a primit o slujba mai buna in America, iar in timp ce eram in vacanta in Marea Britanie la casa noastra de vacanta, Tata si mama au plecat intr-o noapte lasand 2 copii de 14 ani si unul de 8 in urma. Anii au trecut iar acum am ajuns la varsta de 22 de ani, iar fratele meu, desi are doar 16 ani se comporta ca unul de 10, problemele lui medicale, ne face sa suferim din ce in ce mai mult. Bani nu avem sa faca o operatie ce costa mai mult decat casa noastra.

"Hey, Park Aerum, nu?"

"Da domnule, asa ma numesc, va pot ajuta cu ceva?"

"Defapt nu, doar ca imi place numele tau, stii, expresia mea faciala nu iti spune ceva?"

"Umm.. sunteti Asiatic"

"Bingo! Sper sa ne mai intalnim"

Mi-am mutat privirea in jos pentru o clipa, doar ca sa iau o tava cu pahare, si acel barbat misterios a plecat, a disparut mai exact. Multimea se tot aduna, se facea din ce in ce mai mare ca de obicei, desi era un club luxos nu in iecare zi prindeai asemenea ocazi.

Muzica a inceput sa rasune, bassul melodiei, ce era una neobisnuit de frumoasa a facut ca, cateva pahare sa se spara. Nu stiam ca muzica are un asemenea efect asupra unor asemenea lucruri.

Am plecat in debara sa caut cle necesare pentru a strange cioburile. Pentru ca eram singura care a intrat vreodata in aceasta debara am gasit imediat matura si forajul.

Cand m-am intors totul a disparut, cioburile au disparut sucul varsat s-a evaporat ca printr-o minune.

Am ridicat din umeri in semn ca nu ma intereseaza ce s-a intamplat.

M-am asezat pe scaunele din spatele barului, ce erau destinate numai angajatilor si am inceput sa ma joc cu un pai. Pai,pentru mine, simboliza o viata, prin el trec multe lucruri, cum printr-o viata ti se intampla multe lucruri, odata ce l-ai folosit sau nu iti mai trebuie il arunci. Odata ce zilele ti s-au terminat, mori.

Intre timp, nu am observat ca la bar se asezase un barbat, ce parea destul de tanar, avea 20-si-ceva de ani, parul era blond, de asemenea asiatic, si ma privea cu atata duiosie.

"Pot sa va jut cu ceva, domnule?"

"Putem incepe prin a nu ma mai striga domnule ?"

"Scuzati-ma, doar ca asa m-am obisnuit?"

"Si care e povestea ta?"

"la ce va referiti?"

"Cu toti avem o poveste.. poat una rea.. poate una buna.. "

______

Pffewww

cam mult scriu intr-o singura zi=))

Vreau sa ii multumesc Mirelei, pentru ajutorul pe care il acorda acestei Povesti, ca o facem impreuna, si sper sa ajunga la cat mai multi cititori.