Capitolul 2- Strainul din umbra

50 3 0
                                    

Am stat in cosul de gunoi in jur de o ora. Inca eram speriata. Am deschis incetisor pubela. Mi-a fost cam greu, sincer, pentru ca de la atata plans de abia ma mai puteam tine pe picioare. Ma uit in stanga mea si vad trupul neinsufletit al iubitului meu unchi. Merg grabita spre el.

- Nuuuuu! De ce? De ce? De ce te-ai sacrificat pentru mine? Toate persoanele la care am tinut, au pierit. Nuu!

L-am pupat pentru ultima oara pe unchiul Liam pe frunte si m-am ridicat cu greu de langa el, inca avand lacrimi in ochi. Cand credeam ca nimic nu poate fi mai rau, a inceput sa ploua abundent. Am fugit doar cativa metri, apoi am cazut. Stateam intinsa pe jos, singura, lasata de izbeliste, plangand si spunand unele lucruri care ma faceau sa plang si mai tare.

- Mama, tata, mi-ati promis ca va intoarceti...

Dintr-o data, vad iesind din umbra un barbat. Purta o haina de ploaie sau de detectiv, in fine, avea o palarie si ochelari, ceea ce era ciudat, fiindca ploua. M-a vazut! Am crezut ca era unul dintre tipii care imi omorasera familia si cu slabele puteri ramase am strigat..

- Te rog, domnule, nu imi face rau! Te rog!

- Nu vreau sa iti fac rau, copila. Linisteste-te!

Parca aveam un sentiment ciudat. Aveam incredere in dansul. M-a luat in brate si m-a dus in masina. De aici imi mai amintesc doar ca mi-a dat un prosop si m-a infasurat intr-o patura. Apoi, am adormit.

Totul s-a schimbatWhere stories live. Discover now