Sfarsitul Lumii(in procesare)

Părinţii

- Haideți să plecăm de aici. Trebuie să
găsim un oraş care are un magazin
de arme şi o clădire înconjurată de
un gard electric. M-am uitat la prea
multe filme cu zombie ca să nu ştiu ce
să facem. Am spus în timp ce o luam la picior pe drum. Ceilalți doar au dat din cap.
"Cred că numai eu nu mi-am dat seama pe deplin de gravitatea situației. Tocmai mi-am amintit că am internet nelimitat pe telefon. Ah, ce s-ar face ei fără mine? Deschid Gps-ul şi..nu credeam că este atât de grav. Chiar suntem în mijlocul pustietății. Cel mai apropiat oraş este la 200 km depărtare. Dacă mergem pe drum, s-ar putea să dăm de zombie, dar cred că m-aş descurca. Mai in fată este o pădure. Cred că am putea să o luam pe acolo, ca să evităm cât mai mult zombie." Cyra m-a tras de mână, rupându-mi şirul gândurilor
-Taz, unde mergem?
-Mergem la...um...nu ştiu încă. Dar
mergem pe acest drum până dăm de un oraş şi nu vreau să te plângi că te dor picioarele.
"Ceva lipseşte...Stai. Unde sunt mama
şi tata? Cum putem să pierdem doi
oameni în toată firea în mijlocul
pustietății?! Bine, e adevărat că am
mers fără să fiu atentă la ce-i în
jur. Unde ar putea fi?! În stânga e
o prăpastie, în dreapta e un camp,
deci..o, nu.
-Cyra, unde sunt mama și tata? Ai fost
atentă la ce-i în jur, sper.
-Mi-au zis să am grijă de tine că se duc
înapoi la maşină ca să ia bagajele şi
armele. Eu nu ştiam ca avem arme în
maşină. A răspuns repede, fară să se
oprească pentru a respira.
-Ce?! Băi, ei chiar nu s-au uitat niciodată la un film apocaliptic? Ar trebuii să stăm împreună! Cyra, hai să mergem înapoi.
Mă uit înapoi, deoarece se auzeau
crengi rupându-se. Mi-am mijir ochii
şi m-am uitat spre pădure, de unde se
auzea zgomotul.
"Ce-i aia? Un om? Vine spre noi într-un mod alarmant de încet. Zombie. Să mă duc spre el, ca să încerc să văd dacă pot sa îl omor, sau să o iau pe Cyra şi să fug?"
Am luat-o pe Cyra, am pus-o în spatele
unui tufis si i-am zis sä stea acolo.
Mi-am luat katana de la curea, am
alergat spre zombie, am sărit spre el şi
l-am lovit cât de tare am putut in cap.
Speram că era zombie şi că nu făcusem o greşeală, aşa că m-am uitat mai atent şi am rasuflat usurată, chiar dacă arăta îngrozitor.
"Deci zombie chiar mor daca le zdorbesti capul. Super."
Am luat-o pe Cyra şi am luat-o la goană înapoi spre maşină. Am ajuns la locul unde era podul invizibil, dar nu aveam de gând să trec.
-Mami! Tati! Dacă sunteti acolo
răspundeti!
Nu se auzea decât mormăitul
zombalăilor. începuse să se întunece
-Cyra, eşti sigură că au spus că se duc la maşină? Sunt prea multi zombie acolo.
-Păi, da. Asta mi-au spus. Si i-am văzut
cum se duceau înapoi. Nu ne ducem şi
noi acolo? Hai să trecem.
-Nu. Mergem la urmatorul oraş. îi
aşteptăm pe mama şi tata acolo. Sunt
sigură ca vor veni şi ei. Probabil nu ne
aud fiindcă sunt în maşină.
-Bine, dar, de ce plângi?
-Nu plâng, doar mi-a intrat ceva în ochi.