Sfarsitul Lumii(in procesare)

Sfârșitul lumii

Sfârșitul lumii este peste tot la televizor mai nou.Până și la programele de teleshopping sunt anunțuri cum că lumea s-ar sfârși mâine.Nu că aș crede in așa ceva,dar este foarte enervant.Nici măcar nu au menționat ce fel de apocalipsa.Totuși,in timp ce eu stau tolanită pe canapea și vorbesc cu tine,părinții mei pun tot felul de conserve in cutii si le îndeasa in portbagajul mașinii.

-Taz,relaxează-te.Nu este ca și cum vă mutați din oraș.Doar vă duceți in vacanță.Măcar am scăpat de examene.Avem cincisprezece ani,trebuie să fim mai pline de viață,mai teribiliste!

-Eu sunt cât se poate de calmă și mai teribilistă nu pot să fiu.Voiam doar să-mi petrec vacanța de vară jucând jocuri video.De abia s-a terminat școala,vreau să lenevesc.Oricum,bagajele pe care le fac părinții mei sigur nu sunt pentru o vacanță normală,mai degrabă pregătiri pentru apocalipsa.Ți-am mai spus cât de calmă sunt?

La celălalt capăt al firului singura si cea mai bună prietenă a mea ofta.

-Măcar ți-au zis unde mergeți?

-Nu.Doar ei știu.Cine știe ce buncăr subteran au ales.Oare acolo o să pot să-mi iau katana?

-Categoric nu.Știu că o iubești și este doar din lemn,dar mai bine o lași acasă.Mai ții minte atunci când ți-ai luat sabia și...

-Katana.Am corectat-o eu.

-În fine.Ți-ai distrus toate săbiile de până acum când le-ai luat în excursii.Sensei-ul tău iarăși te va certa.

-Bine,nu mi-o iau.Am cedat eu.Totuși,aveam un presentiment rău,de care nu am putut să scap până a doua zi,drept pentru care până la urma mi-am luat katana,chiar dacă știam că o să o rup și pe aceea.Bine că era de lemn.

După ce ne-am spus pa de o mie de ori,am reușit să închid telefonul și să mă ridic de pe canapea ca să văd ce se mai întâmplă afară.

Am iesit în curtea casei mele galbene și m-am proptit de poartă,uitându-mă la părinții ce se chinuiau să închidă portbagajul mașinii parcate pe jumate pe trotuar.

-Poți să îi ajuți,nu ar strica,cu toată puterea pe care o ai,până la urmă,practici toate artele marțiale!A spus Cyra,sora mea mai mică cu cinci ani,care se juca fotbal cu prietenul ei imaginar.

-Nu practic chiar toate artele marțiale.Oricum,pentru că sunt o fiică atât de drăguță,o să îi ajut.

Părinții s-au dat la o parte,mi-am luat avânt,am alergat si am sărit pe ușa de la portbagaj,îndoind-o puțin.

-Ura! Strigă mama.Taz,ai reușit!Deși ne-ai cam distrus mașina,măcar ai închis portbagajul.

A doua zi,la ora șase dimineața,soarele de abia își făcea apariția peste blocurile înalte din fața casei.

-E mult prea cald!Mă plângeam în timp ce îmi târam picioarele pe caldaram.Ca de obicei,nimeni nu mă băga in seamă.Dintr-o dată,îmi amintesc că mi-am uitat căștile și o iau la goană înapoi în casă,sar câte două scări deodată și ajung la mine în cameră dintr-o suflare.O lăsasem dezordonată,nu aveam de unde să știu că nu o să mai am ocazia să o curăț.Mi-am luat căștile de pe pat și m-am oprit pe la baie,ca să îmi mai pieptăn părul negru creț a zecea oară de când mă trezisem.Bine că aveam părul scurt.

Am ascultat muzică tot timpul cât eram în România,ca să scap de cererile Cyrei de a mă juca cu ea.Se făcuse seară când am ajuns la vamă,iar eu am adormit repede.

Când m-am trezit,m-am uitat pe geam și am văzut că eram în mijlocul pustiului,pe un drum prăfuit.În stânga era o prăpastie,de care mașina era prea aproape pentru gustul meu,iar în dreapta era un câmp plin de flori.Ne-am oprit și mi-am scos capul pe geam să văd ce ne oprea.În fața noastră erau prea multe mașini.Ambuteiaj în mijlocul pustiului?

Mama s-a dat jos să vadă despre ce era vorba și tata a urmat-o imediat,dar nu înainte să ne spună:

-Rămâneți în mașină și păziți-o.Desigur că nu l-am ascultat.Am luat-o pe Cyra și ne-am urmărit părinții ca niște ninja profesioniști ce nu eram.S-au oprit în fața unor tarabe,plasate chiar în mijlocul drumului,care era și așa destul de îngust și vai de capul lui.Oamenii aceia trebuiau să fie disperati după clienți ca să blocheze toată circulația.Ne-am ajuns părinții din urmă,ocolind ultima tarabă de pe partea dreaptă.Mama deja se certa cu proprietarele tarabelor și eram gata să intervin,când o bătrânică sfrijită,mai scundă decât mine m-a tras de mână și mi-a dat patru cartonașe roșii,pe care nu scria nimic.

-Se apropie sfarșitul.Trebuie să treceți podul până nu este prea târziu.Spuse ea răgușită.Ah,altă nebună care credea că se sfârșește lumea.Totuși,m-am uitat in dreapta mea și am văzut că nu era niciun pod.În spatele tarabelor era o mare prăpastie.Era prea riscant să încerci să sari.De fapt,nici măcar eu nu aș fi avut nicio șansa.

-Doamnă,nu este niciun pod.

-Chiar trebuie să îți zic eu totul?Atâta timp cât ai biletul poți să treci liniștită,acum grăbeștete,nu mai aveți mult timp.

Le-am înmânat biletele părinților,care se certau de zor cu o femeie in vârstă,și le-am zis să mă urmeze.Aproape că uitasem de Cyra.Părinții mă tot întrebau ce era în neregulă cu mine,deoarece stăteam chiar la marginea prăpastiei.De ce făceam ce îmi spusese o bătrână care proababil era senilă?Cum puteam să trec prăpastia fără niciun pod?Totuși,m-am găsit pășind în abis.Am crezut că o să îmi cadă piciorul,dar în schimb am dat peste o suprafață tare.Ca un fel de pod invizibil.Am trecut cu toții și de abia după ce am ajuns pe partea cealaltă ne-am amintit de mașina lăsată nesupravegheată cu bagajele.Când ne-am uitat spre tarabe,ele nu mai erau.Doar oamenii din mașinile lor,care se întrebau de ce era o prăpastie acolo.

S-a întâmplat într-o secundă.Oamenii de pe cealaltă parte a prăpastiei pur și simplu au început să mormăie și să bată în geamurile mașinilor lor,neștiind cum să iasă.Ochii lor nu mai erau fixați pe o țintă anume,făcându-i să pară ca și când ar fi fost spălați pe creier.

Deci la asta se referea batrâna când a zis că se apropie sfârșitul.

-Taz,ce se întâmplă?M-a întrebat Cyra,pe punctul de a plânge.

-Este apocalipsa zombie.I-am răspuns,de parcă mă întrebase ce mâncasem la micul dejun.

Cyra începuse să plângă,iar părinții se uitau cu gura căscată la zombie care încercau din răsputeri să iasă din mașini.Bine că am fost pe fază și mi-am luat katana înainte să mă dau jos din mașină.Măcar aveam o armă.

Salutare,utilizatori wattpad care trageți o privire pe aici,tocmai am început o carte nouă,la care o să postez destul de rar,dar capitole de genul acestuia.Poate că nu veți avea răbdare să termin toată cartea și să citiți făra toate literele corecte(ă,â,ș,ț,î),dar asta e,le voi corecta între timp,calculatorul nu are acele litere :)) .Byee lume.

(Am început corectarea și am observat ca nu s-a postat tot,dar se va rezolva)

Gata cu editarea acestui capitol,daca mai găsiți greșeli,mă puteți anunța pentru a le rezolva,dacă doriți.^^