opusii se atrag | m.yoongi

XXII.

"te plac." i-am spus, încet, uitându-mă în pământ. îmi era frică de reacția lui. îmi era frică de a fi respinsă.

încă de când ne întâlniserăm, palmele începuseră să îmi transpire și cu greu mă abțineam să nu fug de lângă el. îmi păstrasem distanța de la bun început, iar acum că se apropiase de mine, fiind la numai câțiva centimetrii depărtare de buzele mele, simțeam cum respirația mi se tăiase.

"mai spune asta o dată?" şi-a pus mâna pe umărul meu, uitându-se adânc în ochii mei. încercam să îi citesc expresia, dar nu puteam să văd nimic în ochii acestuia. inima începuse să îmi bată cu putere. îmi era teamă. îmi era atât de frică de a fi respinsă de el încât mi-au dat lacrimile, fapt care l-a surprins.

"y-ya... ce te apucă?"

"eu... î-îmi pare rău, nu mai contează." mi-am dus mâna spre lacrimile ce-mi căzuseră pe obraji, dar nu am apucat să le șterg fiindcă acesta mi-a luat-o în față, sărutându-mi fruntea de parcă ar fi fost un obicei pentru el.

oare acesta e yoongi? yoongi, cel care mă insultă mereu? cel care mereu se pune pe el mai presus de toți și mă face să mă simt inferioară? cel care nu se comportă drăguț cu mine decât atunci când e vorba de ceva serios sau atunci când vrea ceva? când o face cu un scop anume?
care e scopul său de data aceasta?

"spune-mi ce voiai să zici." mi-a zis, serios dar cu o uşoară îngrijorare în ochii săi, îndepărtându-se uşor de mine. mâna lui era încă pe umărul meu, parcă asigurându-se că nu voi pleca nicăieri.

am dat din cap în semn negativ, refuzând cu toată puterea pe care o mai aveam de a scoate vreun sunet. uram chestia asta. anxietatea. uram să nu pot să spun ce simt cu ușurință.

uram să nu fiu în stare de a spune ce aveam pe suflet.

"uite, nu ne-am întâlnit degeaba, ok? nu am venit aici și am căutat cu tine un apartament aproape toată ziua ca să nu îmi zici nimic. nu te-am adus în locul meu preferat din daegu pentru a te vedea cum plângi." strânsoarea lui a devenit mai puternică, devenind ușor incomfortabilă.

mă uitam în pământ, gândindu-mă cum aş putea să-i spun totul.

"whatsapp!" am strigat, ridicându-mi privirea din pământ pentru a-i zâmbii uşor. mi-a zâmbit înapoi, făcându-mi semn cu mâna să fac ce doresc.

am deschis aplicația, apăsând pe conversația cu el pentru a începe să tastez.

"de când te-am văzut la liceu, am simțit cum mi s-au aprins călcâiele după tine. te vedeam cântând la pian deseori, sau în curtea școlii jucându-te baschet cu băieții sau de unul singur, și de fiecare dată când te vedeam făcând ceea ce iubești, credeam că am să înnebunesc dacă o să mai aștept după un semn din partea ta. știam că nu mă placi înapoi, dar zilnic încercam să mă conving că poate voi avea o șansă cu tine aşa că am ales să aștept. dar am așteptat prea mult... ți-ai făcut iubită. mă uitam la voi zilnic, spunându-mi că aș fi putut fi eu în locul ei dacă nu aș fi așteptat atâta timp. îmi doream să fiu eu în locul prietenei tale.

m-a durut atât de rău, încât aş fi vrut să mă mut la alt liceu numai pentru a nu vă mai vedea împreună atât de fericiți. da, nu a mers relația prea mult timp, iar când ți-a dat papucii credeam că am să fierb de nervi. de când te-am cunoscut prima oară am ştiut că meriți mai mult, mai bun, și chiar dacă eu nu te meritam şi încă nu te merit, îmi doream să fiu eu acolo pentru tine. doar că mi-era frică. mi-era frică să îți spun ce simt, cum îmi e și acum. îmi era frică să mă fac de râs în fața ta, să pierd totul, să te pierd pe tine în totalitate ca și acum, dar e stupid. nici măcar nu ești al meu... ^^

aş vrea să-ți pot spune de câte ori am încercat să mă opresc din a-ți trimite mesaj pentru prima oară. nu regret totuși. dacă am făcut vreodată ceva bun, ăla a fost cel mai bun lucru. chiar a fost, pentru că am avut ocazia de a mă împrietenii cu tine, de a vorbii cu tine atât de des, de a te cunoaște mai bine când vorbeam la telefon.

îmi doresc să te cunosc mai bine.

yoongi-ah... te plac încă de la liceu, dar te rog nu-mi răspunde și prefă-te că nu am zis nimic. nu vreau să stric totul, chiar dacă ceva îmi spune că am făcut-o deja."

trimis.

şi-a fixat privirea asupra ecranului său odată ce a primit mesajul, stând așa câteva minute în timp ce mă uitam în pământ, terifiată de ce va urma. de reacția sa.

a început să tasteze, iar după 5 minute oribile am început să tremur când m-am uitat la ecranul telefonului meu.
știam că lacrimile îmi cădeau pe obraji din nou, dar de data asta nu aveam de gând să mi le șterg. nu plângeam din cauza a ceva trist. plângeam de fericire.

acesta m-a îmbrățișat, afundându-şi capul în părul meu în timp ce mâinile sale mă apucau de talie, astfel trăgându-mă mai aproape de el. l-am îmbrățișat înapoi, închizându-mi ochii. zâmbetul mi-a apărut pe față involuntar, gustând din propriile mele lacrimi sărate. chiar dacă nu aveau tocmai un gust bun, sentimentul de a fi în brațele sale în sfârşit, cuprinsă de căldura corpului său, îmi ocupa mintea. în sfârşit.

infires♡:

mi-ar plăcea să-ți pot explica ce simțeam de fiecare dată când te insultam, dar este greu.
mereu spuneam exact opusul a ceea ce credeam. nu voiam să te insult, nici să mă comport ca un idiot. mă prefăceam că eram rece ca să acopăr faptul că te plac atât de mult încât în ultima vreme ai devenit inspirația mea numărul unu când scriu cântece.
voiam să-ți spun cât de mult îți ador vocea și cât de mult îmi doream să o aud mai des. voiam să-ți spun cât de frumoasă ești și că îmi vine să-i bat pe toți nenorociții care te-au făcut urâtă cât timp eram la liceu. să-ți cer iertare că nu te-am protejat. să-ți spun cât de amuzantă poți fi, cât de mult îmi poți ridica spiritul cu un singur mesaj de la tine, cum îmi tresare inima de fiecare dată când primesc o notificare și are de-aface cu tine.

nu sunt genul de persoană care își exprimă sentimentele, ah ra-ssi... nu sunt genul de băiat care îți va spune "te iubesc" mereu, sau cel care va fi drăgăstos cu tine. cel mai probabil voi continua să fiu un prost când vine vorba de sentimentele mele şi am să mă prefac că nu însemni cine știe ce pentru mine, fiindcă nu îmi place să recunosc ceea ce simt cu adevărat.
dar vreau să știi că eşti prima persoană la care țin așa de mult în felul ăla. la fel de mult ca tine, îmi doresc să te cunosc mai bine. îmi doresc să stăm acasă împreună uitându-ne la filme și mâncând înghețată până ne doare stomacul, să ascultăm muzică împreună, să îmi fi alături când îmi este greu ca şi idol coreean, dar să-ți fiu și ție alături când treci prin greutăți.

deja deveni prea siropos, nu e genul meu.
ew.

nu știu cum se face că te plac.

infires♡:

dar
știi cum se spune. opuşii se atrag.

infires♡ a trimis un gif.

The End.