Mor.
Mă pierd.
Și nu vă las vouă
Nimic.
Mor.
Dispar.
Și vă las vouă
Tot.
Tu ia-mi durerea,
Ea să-mi țină dorul.
El să-mi țină ura,
Voi să-mi luați amorul.
El să nu mă uite.
Ea poate să o facă.
Și ei să nu mai știe
De durerea asta toată.
Și-n ultimele clipe
Încă mă divid.
Pentru a vă da vouă
Ceasul meu avid.
Toți murim, iubito
În plin act de propagare,
Căci viața e întregul
Și moartea-i separare.
YOU ARE READING
Perfectionis
PoetrySpunem că perfectul nu există, deși niciodată nu l-am căutat. Am ales să ne prefacem că suntem buni așa cum suntem. Am ales să ne prefacem că ceea ce facem e maximul nostru. Am ales să ne prefacem că totul e exact așa cum trebuie, pentru că perfecți...
