Blake sună încontinuu la ușă, sperând că fata cu părul gri se va face vie. Putea accepta orice reacție, orice palmă de la ea, numai să știe că e bine.
Arțăgoasă, fata abia trezită deschide ușa și rămâne cu gura deschisă.
— Ce cauți aici?
— Te sun de două zile, nu-mi răspunzi, la școală nu vii, iar eu m-am îngrijorat.
" Cum de brusc îi pasă? "
— Rose, pe bune, putem vorbi ?
" Nu i-o da, nu i-o da a doua șansă, știi că te va răni. "
La naiba cu tine, conștiință.
— Ai 10 minute.
Băiatul s-a uitat la ea surprins, a crezut că glumește, dar când i-a văzut gropițele adânci, a știut că vorbește serios.
În sfârșit, putea să aibă parte de iubirea ei, sau poate nu.
