Făt-Frumos

Capitolul 29

Nici nu avea timp pentru a se gandi, fiindca avea atatea pe cap. Trebuia sa se gandesasca la un plan pentru a-l detrona pe Pierre odata, dar in acelasi timp trebuia sa-si faca cati mai multi aliati si sa nu uite si de slujba sa de model si actrita, dar si de viata sa sociala care il include si pe Nathan.

Il suna pe Nathan, incercand sa-si ceara scuze sau macar sa se gandeasca la o modalitate de a-l putea vedea, dar niciun raspuns. Nu mai insista, convingandu-se ca il va vizita a doua sau a treia zi. Fiind aproape seara, dupa o salata cu de toate Momo se culca, fiind inca mancata de grija lui Nathan.

***

-Nu! Ti-am zis ca rolul ala nu-l voi accepta. Fiona, ce naiba, credeam ca ti-am spus deja! Tipa Momo furioasa, plimandu-se prin toata casa din cauza nervilor.

Momentan vorbea la telefon cu Fiona, care insista ca Momo sa joace intr-un film destul de nasol. Aceasta ii inchise telefonul in nas Fionei, luandu-si balerinii in picioare si iesind ca o furtuna pe usa. Stresul si supararea aproape pusera stapanire pe ea. Trase aer in piept, incercand sa se linisteasca.

-La naiba cu toti! Spuse ea, dand cu piciorul intr-un stalp de iluminat.

Macar aerul de dimineata era revigorant. Trecuse aproape o saptamana de la incidentul cu Nathan. Inca era intr-un dubiu mai mare decat cladirea in care lucra - care apropo, era imensa-.Trebuia doar sa puna capat fricii si sa-si ia inima-n dinti pentru a reusi sa-si ceara scuze fata de el. Nu era asa de greu, dar cand voia sa puna in aplicare acest mic plan, mintea i se golea si nu mai stia ce si cum sa faca.

Era imbracata destul de elegant, asa ca se gandi ca ar trebui sa-l viziteze pe Nathan. Poate ar fi trebuit sa-i cumpere niste flori, dar ar fi facut o gafa. Totusi nu se putea duce cu mana goala, asa ca ii lua un ghiveci aproape identic celui pe care il sparse si se simtea oarecum multumita de achizitie.

Se indrepta mandra catre casa lui, dar cand se urca in lift, parca toata increderea ii disparuse. Inima incepu sa-i bata din ce in ce mai tare, iar gatul i se usca. Mai rau fu cand inainta spre usa apartamentului lui, caci atunci nici macar nu-si mai putea deschide gura cu  trebuie. Din reflex, mana sa se ridica si ciocani de doua ori in usa lui. Nici macar nu voia sa faca asta, dar mana asta a ei nu ii dadea ascultare.

Nathan deschise sa si statu putin pe ganduri, ca mai apoi sa o pofteasca inauntru. Fata lui nu trada niciun fel de expresie. Amandoi erau tacuti. Parul lui era ciufulit si era imbracat doar intr-un maiou alb si niste pantaloni trei sferturi, negri, semn ca abia se trezise. Nathan ii facu semn lui Momo sa se aseze pe un scaun, iar ea il asculta fara a scoate vreun cuvant. Mainile ii transpirau in continuu si avea fluturi in stomac, ce nu ii dadeau pace.

Nathan o servi cu un pahar cu apa, iar Momo il lua imediat si il bau pe tot. Parca era ceva mai bine acum.

-Nathan... Imi cer scuze. Nu a fost cu intentie, crede-ma. Desi nu stiu ce te-a facut sa reactionezi asa, imi pare rau. Nu stiam ca era un lucru atat de important pentru tine.

-A fost al mamei... Si mi l-a dat mie, inainte sa... Nathan facu o pauza brusca, ducandu-si mana la gura, ca mai apoi sa ofteze.

Momo ramase socata de spusele lui. Nu-i venea sa creada ce facuse. Ii parea atat de rau... Intelegea cum e sa ai un singur lucru primit de la cineva care nu mai e. O si cat de bine stia. Inca nu stia cum sa-si formuleze propozitia. Doar se balbaia, neputand sa zica ceva coerent.

-Nu e vina ta, a fost a mea. Ii spuse el, incercand sa o linisteasca. Vedea ca ii parea rau pentru ce facuse. Nu trebuia sa vin atat de aproape de tine, mai ales aproape fara nicio haina pe mine... Continua el, rosind.

Momo era din nou lasata fara vreun cuvant in gura. Creierasul ei, care de obicei gandea planuri marete, acum parea mort. Nu isi putea aminti cum sa procedeze in astfel de momente. Era jenant, dar surprinzator in acelasi timp, fiindca Nathan nu a invinovatit-o.