Reflection Of Love

3

☾

Elevii isi incep deja activitatea scoalara.  Profesorii incep sa isi predea lectiile, iar materia se aduna. Lucrurile devin tot mai complicate atunci cand nu ai inteles o lectie sau doua in urma, iar notele sunt in consecinta. Fiecare elev are resposibilitatile lui, printre care se numara si invatatul. Jennie era sefa  clasei, asa ca timpul ei pentru a invata era mai limitat decat al celorlalti din clasa, insa in ciuda acestui lucru, ea avea cele mai mari note din clasa. Motiv pentru care a si fost votata ani la rand presedinta clasei. 

Pentru Lisa insa era putin mai greu. Desi abilitatile ei sportive erau dezvoltate si era apreciata, in ceea ce priveste invatatul avea nevoie sa faca un efort mai mare. Oricum, fiecare elev are capacitatea lui de invatare. Deobicei ea doar ofta obosita simtind cum creierul ii lesina incercand sa proceseze atat de multa informatie, insa de cateva zile Lisa era absenta. Jennie observase ca scaunul din dreapta ei era liber desi ar fi trebuit sa fie ocupat de catre colega sa. Dar nu stia cum sa o caute, neavand o adresa sau un numar de telefon. Putea doar sa-si controleze ingrijorarea si sa spere ca e bine, dar de fiecare data ii apar in minte ochii obositi ai blondei ce isi odihnea capul pe banca ori de cate ori avea ocazia. Era o persoana somnoroasa.

Orele de vineri s-au terminat intr-un sfarsit si nimic nu putea egala bucuria elevilor datorata celor doua zile de weekend. Jennie nu putea, din pacate, sa plece acum acasa pentru ca inca avea sa-si implineasca datoriile de presedinta. O data ce a completat caietul cu prezenta din timpul zilei, s-a indreptat spre cancelarie pentru a-l preda dirigintei. 

"-Scuzati-ma." striga ea deschizand usa. "Am adus caietul." 

"-Buna treaba, Jennie!" ii raspunde o femeie in varsta de vreo 35 de ani. "Dar mai am o rugaminte la tine.." continua ea cu speranta vizibila in ochii. 

"-Spune-ti." 

"-Am nevoie sa ii duci dosarul asta Lisei. Sunt notele ei din ultima luna. Mama ei m-a sunat acum cateva zile sa-mi spuna ca este bolnava, dar nu stiu cat de mult sa cred asta." marturiseste femeia. "Te rog! Dai tu asta! Si daca poti, convinge-o sa vina la scoala!" 

"-Bine, bine. Dar unde sta?" 

"-Ahh.. pai stii.. nici eu nu stiu. Adresa ei nu e trecuta in baza de date. Dar te descurci tu!" spune ea si fuge, lasand-o pe Jennie confuza. Clar, era un adult ce fugea de responsabilitati.

"-Si eu cum sa sti-" incearca fata sa spuna insa profesoara era deja prea departe. 

Jennie ofta. Cum sa o gaseasca ea pe Lisa cand nu are habar de nimic? Acum se simtea rau ca nu i-a cerut nici macar numarul de telefon. Cine ar putea stii? Cine? Hmmmmmm... incerca ea sa se concentreze cand o sclipire ii se arata. BamBam! E prietenul ei din copilarie, corect? Dar elevii au plecat deja. Singurii care au ramas in scoala sunt cei de la clubul de basket pentru ca au antrenament. Sigur e acolo! Dar stai, el macar facea basket? Nu conta, era singura ei sansa. Ajunsa in sala de sport, il cauta cu privirea pe baiatul cu par albastru.

"-Jennie!!!" striga acesta din teren, atragand atentia brunetei. Zambea, insa zambetul sau a fost sters imediat de catre mingea portocalie ce ii atacase chipul. 

*

"-Deci, o cauti pe Lisa?" intreba albastrelul cu punga de gheata pe fata. "Iti pot da adresa parintilor ei, dar ea sta separat. 

"-Separat?" repeta Jennie dupa el.

"-Da. Sta in alt apartament. S-a mutat zilele astea." 

"-Hm. Inteleg. Pai o sa merg la parintii ei si apoi o sa-mi spuna ei unde o gasesc, nu?"

"-..."

"-S-a intamplat ceva?" 

"-Nu." 

Cu adresa primita de la BamBam, Jennie se indreapta spre casa parintilor Lisei. Drumul a fost unul destul de lung si de obositor, insa Jennie simtea ca merita. Chiar voia sa o revada pe blonda, chiar daca asta inseamna sa ajunga tarziu acasa. Pentru un moment se gandi la motivul pe care il putea avea Lisa pentru a chiuli de la scoala. Ce o deranja? Erau prea multe responsabilitati ? Sau o stresau testele si lectiile grele? Jennie putea intelege presiunea. Fiind presedinta clasei notele ei trebuiau sa fie perfecte. Trebuia sa fie un exemplu pentru toti, iar daca se intampla sa ia mai putin de 80 de puncte din 100 avea sa fie certata de catre toata lumea. Nu era corect. Si voia sa-si scuteasca colega de o asemenea povara. Voia sa fie acolo si sa o imbratiseze. 

Dupa 20 de minute de mers cu autobuzul, a ajuns intr-o zona unde erau doar case. Era mai usor de gasit acum. Cu ajutorul indicatoarelor, cauta numele strazii pe care i l-a spus BamBam, apoi plimbandu-si ochii dupa numarul casei. Era o vila destul de moderna, ce se impunea inca din strada. Jennie isi ia inima in dinti si apasa soneria, asteptand ca cineva sa-i raspunda. Insa nu se astepta sa fie intampinata de un caine lup, de-a dreptul urias, care sarise pe poarta aproape sa o darame. In ciuda faptului ca poarta neagra, metalica, era destul de inalta, poate chiar mai mare de 2 m, cainele aproape sarise cu usurinta peste ea. 

"-Yoko! Fi cuminte! Vino, treci in cusca ta!" se auzi vocea unei femei. E mama Lisei., gandi fata inspaimantata, rugandu-se la Dumnezeu pentru sanatatea acelei porti ce a ferit-o de bestiuta doritoare sa-si infiga coltii in carnea ei frageda. Femeia deschisese poarta, cainele incepand sa latre mai tare. "Oh, buna.. scuze, catelusa noastra e putin mai agitata.." se scuza ea. "..dar de obicei este adorabila." 

"-Buna ziua, doamna Manoban?" spune fata mai mult ca o intrebare, obtinand aprobarea celei mentionate. " Ma numesc Kim Jennie si sunt presedinta clasei din care face parte Lisa. O caut pe fiica dumneavoastra." 

"-O cauti pe Lisa? Dar ea nu este aici, locuieste in oras acum. Iti pot da adresa daca vrei..-"

"-Cu cine dracu' vorbesti?!" ii intrerupe o voce masculina. Fir-ar. Tatal Lisei se trezise, iar asta nu poate fi de bine..

*

*

*

*

Hei! Imi pare rau ca nu am mai postat, dar ..n-am nicio scuza =)) am fost lenesa. 
Se pare ca tatal agresiv s-a trezit mahmur, oare ce se va intampla? :O 
Lasati in comentarii parerea voastra. 

Please vote/comment/enjoy!