Super Nova - Pauză

Cap. 19

- Carry! Mă dor picioarele! Încetinește puțin! Sunt frânt! se plânge Loki.

Cu o mișcare calculată și rapidă, m-am întors spre acesta, dându-i cea mai urâtă privire a mea.

- Tacă-ți fleanca, broscoiule! Nici nu am ieșit din haită și gata te smiorcăi? Iaca dacă era lupița aia aici, erai gata călare pe ea!

Tata împreună cu Greg și omega-ul nostru începură să râdă în hohote, pe când Loki mai avea puțin și sărea el pe mine.

Ne-am continuat drumul în liniște, ascultând ciripitul păsărilor și susurul râului ce traversa cele două haite.

Râul...acolo m-a împins Ludo, dar totul fusese un vis...

Cu pași hotărâți am mărit viteza, auzindu-l pe broscoi cum îmi adresa niște cuvinte nu chiar frumoase.

Aerul se intensifica în răceală, iar decorul devenea din ce în ce mai sumbru.

Granița. Am ajuns.

Ne-am aliniat unul lângă altul în fața dungii tăciunoase, uitându-ne spre teritoriul haitei Sacro-Mon.

Locul era pur și simplu sinistru.

Copacii înalți și vânjoși opreau lumina să pătrundă în pădure, făcând locul unul întunecat și înspăimântător.

- Sunteți gata? întrebă cu o ușoară reținere în glas.

Loki mai avea puțin și leșina, beta-ul și omega-ul​ priveau neîncrezători spre întunecimea pădurii, pe când eu eram mai hotărâtă ca niciodată.

- S-o facem și pe asta! zise tata cu jumătate de gură.

Tata trase aer în piept, călcând cu hotărâre de cealaltă parte a graniței urmat de ceilalți masculi, eu rămânând la urmă.

Din câte am înțeles de la tata, mirosul unei femele ce pătrundea pe pământurile lor era un semnal foarte prețios, nemaiavând scăpare. De ce? Pentru că aceștia prețuiau foarte mult femelele.

Eram sigură că știau deja de existența noastră pe teritoriul lor.

Mergeam unul lângă, cei 4 masculi fiind gata de luptă, pe când eu mergeam lejer nepăsându-mi că puteam fii urmăriți sau "în cel mai rău caz" atacați.

Atacați...familia mea fusese atacată și omorâtă. Totul se petrecuse atât de repede, dar era un vis. Un vis a dracului de dureros.

Tata, parcă simțindu-mi tensiune ce mi se scurgea prin corp ca și viteza luminii, mă luă de mână zâmbindu-mi încurajator.

Cu fiecare pas făcut, ne apropiam din ce în ce mai mult de așa-zisul "cartier" a sacrilor.

Tata, împreună cu ceilalți doi în comandă se postară în fața mea și a lui Loki, pe când acesta mă împinse în spatele lui. Nemernicul.

Dintr-o dată, în fața noastră apărură 3 bărbați cât două etaje și 3 femeie acoperite numai cu haine de mătase și bijuterii care mai de care.

După miros aceștia sunt cu siguranță Beta-ul, Omega-ul și Al Treilea în Comandă, împreună cu soțiilor lor.

- Căpetenie a haitei Dark-Mon! Cu ce ocazie pe la noi? întrebă unul dintre cei trei bărbați, cu siguranță acesta fiind Beta-ul.

Tata își ridică ușor bărbia vrând să pară intimidant, zicând pe un ton mai rece ca și gheața:

- Să zicem că am venit în vizită. Ceea ce contează e că am ceva important de vorbit cu Alpha.