Super Nova - Pauză

Cap. 6

Mă durea capul îngrozitor.

După singurile​ cuvinte schimbate în sat, nu-mi mai aduceam aminte nimic. Parcă căzusem într-o transă.

Deschizându-mi ochii, am dat peste ochii dragului meu suflet pereche, ce mă privea minuțios însă ceea ce mă întrebam eu era cum am ajuns aici.

- Ai leșinat, scumpo! se făcu auzit lupul din fața mea, eu mărindu-mi ușor ochii la el, acesta zâmbindu-mi. După ce ai leșinat, am plecat din sat de la tine. Din câte am observat, sătenii țineau foarte mult la tine. Imediat cum te-au luat în brațe, toți au ieșit afară și mă rugau să te las și să nu-ți fac vreun rău.

Zâmbind în colțul gurii, m-am ridicat în șezut, observând debea acum că mă aflam într-o caleașcă.

- Îți place? mă întrebă acesta, eu neștiind la ce se referă. Caleașca.

Am dat din cap, analizând-o mai bine. Era tapițată cu catifea neagră și roșie, iar broderiile ce erau la ușă și la gemulețe îi dădea un accent ușor straniu, dar îmi plăcea.

- A fost a bunicii tale. Ceea ce mă miră e că nu am văzut-o.

Mi-am întors privirea spre el, mirată acesta privindu-mă de data asta într-un mod ciudat, straniu parcă.

- Bunica e moartă! zic în cele din urmă, acesta ridicând o sprânceană în sus.

Nu știa.

- A murit când aveam zece ani! zic pe un ton ușor trist, acesta uitându-se la mine cu aceiași expresie.

- Aș fii vrut să o mai întâlnesc pe Agapia. Era o femeie minunată...

- Și o să fie! îl întrerup brutal, acesta fiind uimit de curajul de care dădeam dovadă.

Oftând, mi-am masat fruntea încercând să-mi mai diminuez durerile, acestea parcă dispărând ca prin farmec când sufletul meu pereche se așeză lângă mine.

Mi-am lipit capul de pieptul lui, bătăile ritmice ale inimii sale făcându-mă să mă calmez.

Acesta îmi ridică mâna stângă în sus, punându-mi un inel micuț pe inelar, acesta având la fel, dându-mi șansa de ale examina.

- Îți place? mă întrebă, luându-mi mâna întra sa și sărutând-o.

- E foarte frumos, străine! zic, iar acesta surâse ușor.

- Mă numesc Edem, scumpă Carrara!

- Hmmm, e foarte frumos, dragul meu Edem! zic, acesta sărutându-ma pe frunte, rămânând într-o tăcere morbidă.

Mergeam de ore bune și perechea mea nu a mai scos nici o vorbă, eu făcând la fel.

La un moment dat, sătulă de liniștea aceasta stânjenitoare, mi-am ridicat privirea spre el, observându-i privirea senilă.

- Unde mergem? îl întreb încet, acesta tresărind ușor la auzul vocii mele.

Ceva îl macină de nu și-a dat seama că eu m-am mișcat.

- La castel! zice, reluându-și postura de gânditor.

Observând că nu avea nici un rost să mă mai bag în seamă cu el, am oftat, punându-mă pe partea opusă lui, întinzându-mă pe toată lungimea banchetei pentru a dormii până la destinație dacă nu aveam cu cine vorbii.

- Vino înapoi! zise acesta dur când mă văzu posomorâtă.

- De ce? întreb curioasă, acesta revenind la privirea sa criminală.

Cu o singură mișcare, mă luă din locul meu nu prea confortabil, punându-mă în poala sa într-o poziție nu prea cuminte.

Oh, Doamne!

Am încercat să protestez, însă gura lui mă oprii, astupând-o pe a mea cu un sărut flămând ce mă făcu să mă încordez.

Acesta își plimbă flămând mâinile pe corpul meu ce începu să tremure sub atingerile sale fierbinți, lucru total ieșit din comun pentru mine.

Mi-am încolăcit picioarele mai tare în jurul taliei sale, acesta gemând la contactul coapselor noastre, mișcându-se una peste alta.

Ce naiba era cu mine și de ce îi răspundeam?

Atracție fizică și dorință, iubito! se auzii glasul lui Edem în capul meu.

La naiba! Uitasem că îmi putea citii gândurile!

Am mârâit de plăcere când a început să-mi sărute și muște gâtul cu poftă, simțind cum în orice moment o să iau razna dacă mai continuă mult.

Mi-am băgat mâinile în părul lui ușor lung de un brunet întunecat, trăgându-l din nou spre buzele mele acesta începând să mă sărute mai pasional ca și prima dată, dar rupse sărutul pentru a mă strânge cu putere în brațe.

- Niciodată, dar niciodată nu vreau să te văd supărată, iubito! Știu că poate nu o să mă crezi ceea ce o să zic însă apariția ta m-a făcut o altă persoană. După ce bunica ta mi-a încredințat mie coroana, am devenit un rege meschin. Nu mă interesa alte persoane, ci doar cele din haita mea. Când bunica ta a venit să-mi spună că este mândră de mine cum conduc poporul ei iubit, mi-a prezis că una din nepoatele ei o să-mi fie suflet pereche, însă trebuia să aștept. Și am făcut-o. O sută de ani te-am așteptat. Bunica ta și-a construit un popor al ei, s-a căsătorit și după puțin timp l-a făcut pe tatăl tău. Nici nu știi cât de bucuros eram. Mai aveam de așteptat încă puțin până a te avea. După ce mama ta a născut-o pe sora ta, nu am simțit nimic în suflet. Am crezut că poate bunica ta s-a înșelat, însă când te-ai născut tu, o minune s-a întâmplat la palat. Luna albastră a apărut pe cer, anunțând apariția unei noi regine. Știam că tu ești aleasa și te-am așteptat. Te-am urmărit din umbră tot acest timp. Te-am văzut cum creșteai și cât de frumoasă deveneai, însă la un moment dat te-ai schimbat. Aveai doar câțiva anișori și tu ai început antrenamentele. Ai devenit de neoprit. Dar asta nu te-a împiedicat să fii demnă de tine și îmi plăcea la nebunie. Erai o prințesă la tine în haită. Însă știi ce m-a făcut să vin după tine în această zi? Faptul că m-ai apărat și ai ales să te sacrifici tu pentru ați salva haita, crezând că o voi ataca. Ai fost atunci o adevărată regină. Și acum, că te am, nu-mi permit să te supăr din cauza toanelor mele. Poate îți par înfricoșător însă cu timpul o să aflii de ce recurg la unele lucruri.

I-am memorat fiecare trăsătură pe când vorbea, iar faptul că se simțea vinovat doar din cauza​ asta îmi denota faptul că nu voia să mă piardă. Bunica mea îi dădu cea mai mare comoară. Mai mare și decât regatul. O lupoaică pur sânge.

Inima mea bătea așa de tare, încât puteam jura că în orice moment ar fi ieșit din piept pentru că privirea ce o avea mă făcu să regret eu că m-am bosumflat prostește.

Acesta mă privea fix în ochi, analizându-mi stările, devenind panicat când văzu că nu scot nici o vorbă.

- Iubito? Ești bine?

Mi-am pus mâinile pe obrajii lui, trăgându-l într-un sărut pasional, acesta fiind uimit pe moment, însă își revenii, sărutândun-mă mai apăsat și mai profund.

Ne-am desprins din sărut, acesta începând să îmi mângâie obrajii într-un mod drăguț și protector.