Super Nova - Pauză

Capitolul 3

Negru... Negru... Negru...

De ce negru? De ce nu roșu? De ce nu alb? Sau roz? Trebuia să fie fix negru!

Dar de ce este negru?

Cu un motiv anume... Văd negru în fața ochilor.

Distrugeam tot ce-mi ieșea în cale: pomi, tufișuri, căsuțe pentru păsărele. Tot.

Nu mă puteam controla. Nu îmi puteam ține în frâu puterile. Nu mai eram eu.

Mă apropiam din ce în ce mai mult de haită și știam că dacă cineva îmi ieșea în cale, nu ar fii ieșit deloc bine.

Capul îmi vâjâia, urechile îmi țiuiau, ochii mă usturau, dinții mă dureau...

Ce e cu mine? Ce se întâmplă cu mine?

Am lăsat să-mi scape un urlet înfiorător, făcând ca toată pădurea să amuțească.

Eram trădată, trădată de un bun bun prieten al meu. Atâția ani împreună, atâția ani în care nu am fost despărțiți, atâția ani nenorociți...

Am mârâit din nou, izbindu-mă de un copac, acesta rupându-se în două.

De cum am părăsit haita lui Asky, m-am și transformat.

Poate de la distanță arătam ca un lup normal, însă de aproape se puteau vedea runele desenate pe lăbuțele din față, acestea întinzându-se până sub gât.

Am intrat în haită cu viteză, nebăgând în seamă privirile stupefiate a celor din jur.

Toți mă știau o persoană calmă și caldă, însă acum eram contrariul.

Din două sărituri am ajuns în fața casei, totodată, în haită intrând și trădătorul cu ceilalți lupi.

Acesta mai avea încă unele răni vizibile și necicatrizate, făcându-mă să mă întreb dacă nu am fost puțin c-am dură.

Nu, cu siguranță nu!

Acesta căuta cu privirea pe cineva până ce și-o fixă pe mine.

Acesta se îndrepta spre mine cu pași grăbiți, zicând cu ură:

- Cum m-ai putut lăsa acolo? Nenorocito! Era să mă omoare! țipă acesta la mine.

În jurul nostru se adunaseră toată haita, așteptând cu sufletul la gură ce se v-a întâmpla în continuare.

- Oh! Și bine ar fi fost! Am fi scăpat de un virus! zic cu aceiași intonație.

Acesta își mări ochii, nevenindu-i să creadă ce am spus.

- Și știi ce era mai bine? continui eu pe un ton mai dur.

- Era mult mai bine dacă nu te întorceai înapoi în haită. Cu siguranță am fi dormit și noi mai bine la noapte.

- Cine ești tu de știi ce e mai bine pentru haită? îmi reproșă acesta.

- Viitorul Alpha și totodată Luna! se auzi o voce groasă de pretutindeni.

Cu toții ne-am îndreptat atenția spre așa-zisul musafir care era nimeni altul decât tata și încă un tânăr înfiorător.

Wow...

Un bărbat de cel mult 28 de ani, chipeș și foarte bine făcut, stătea lângă tata cu superioritate, scanând haita cu o privire de gheață.

Oh, nu, nu se poate!

Tata se uita încruntat la Ludo, făcându-l pe acesta să se legene de pe un picior pe altul.

- Cum îți permiți să-i vorbești fiicei mele în modul acesta? Ea e următoare la conducerea haitei și poate ordona tot ce-și dorește! țipă tata nervos.