Soarele ardea ca o minge de foc, pe cerul senin, a carui culori albastre oferea o liniste profundă.
Un miros puternic de trandafiri strabatea întreg balconul luminos. Pasarile ciripeau fericite la marginea balustradei proaspat vopsite.
Oferindu-le cateva frimituri de paine, Céline se aseza apoi la masuta sticloasa, întampindu-l pe Luc.
-Crezi ca Amelie a reusit sa-si rezolve problemele cu serviciul? Intreba Luc usor stresat de situatie.
-Amelie deobicei reuseste sa obtina ce isi doreste, asa ca eu cred ca da, spuse Celine amestecându-şi ceaiul.
Ducând apoi ceaşca la gură, Céline îşi aminti:
-Acum o înţeleg perfect pe Amelie, spuse aceasta aşezând ceaşca cu cafea pe farfuria rotundă. Inteleg de ce suferea asa de mult. Doar stand aici si uitandu-ma la tine, îmi dau seama cat de mult va potriviti. Lasa-ma sa-ti spun ca sunteti facuti unul pentru celelalt! Exclamă ea facandu-si vant cu un evantai galben, razand in acelasi timp de replica clişeică pe care tocmai o zisese.
-Frumoase cuvinte, spuse Luc. Am ramas impresionat de personalitatea si frumuseţea ei din ziua in care ne-am întâlnit.
-Cred ca si tie ti-a fost la fel de greu in lipsa ei, nu-i asa?
-Offf, foarte greu. Ma gandeam la ea mereu. Si ma temeam ca daca o voi gasi vreodata, sa nu fie luata de altcineva...
-Ai ajuns la fix in punctul acesta, spuse Céline facandu-i cu ochiul.
-La ce te referi?
-Barbatul pe care l-ai cunoscut azi-dimineata, cand Amelie plecase la serviciu, are sentimente puternice pentru ea.
-Nu stiam asta...., spuse el lasandu-se pe spatarul scaunului.
-Acum stii. In ciuda acestui fapt, Amelie a continuat sa se gandeasca la tine, chiar daca nu a indraznit sa-si pronunte sentimentele in cuvinte, continua Céline pe un ton filozofic.
-Barbatul acesta..., Carlos parca il cheama...., a avut ceva a face cu Amelie? Daca intelegi la ce ma refer...
-Nu stiu sa-ti spun exact. Nu cred însă ca Amelie i-a permis să-şi "împartă" nopţile cu el. Tu eşti foarte grijuliu observ, nu multi barbati sunt ca si tine. Amelie a avut noroc cu voi doi, deoarece si Carlos a protejat-o mult timp.
Luc lasa usor rusinat privirea in jos, sorbind apoi din cafea.
Ajungand de la serviciu, Amelie isi aruncă rochia si sandalele roşii pe pat, îmbrăcându-se în haine mai lejere. Iesind apoi pe balcon, aceasta îi întâmpină cu zâmbetul pe buze pe Luc si Céline:
-Hello!
-Frumoasa mea, spuse Luc ridicandu-se de pe scaun si sarutand-o. Ti-ai rezolvat problemele cu serviciul?
-Da, a fost relativ simplu. Ma bucur ca am scapat din locul acela...
-Serveşte un ceai! Spuse Céline trăgând un scaun lângă ea.
-Mulţumesc, spuse aceasta aşezându-se.
-Luc si cu mine am tot discutat, asa ca m-am hotarat sa-ti zic si tie ca arătaţi superb impreuna si ma bucur enorm pentru voi! Exclama Céline cu zâmbetul pe buze.
-Ati avut deci timp sa va cunoasteti, spuse Amelie razand si mulţumindu-i pentru compliment.
-Cum sa nu, spuse Luc luandu-i mana între ale lui, privind-o in acelasi timp indragostit in ochi.
-Nu-i asa ca este atat de dulce? Intreba Amelie cuibărindu-se la pieptul lui.
-V-am spus frumoşilor ca va potriviti. Si va mai pot zice de inca o mie de ori. Acum tot ce va mai ramane este un copil, replica Céline pe un ton serios, sorbind înca o dată din cafea.
BINABASA MO ANG
Love in New York City
Romance>Volumul 2 < ,,Dragostea călcată în picioare se răzbună, iar cel ce a călcat greşit pierde totul." - Mihail Drumes ~ "Eu, Amelie, m-am reîntors. Nu mai sunt copila naivă, timidă şi emotivă care se întreba mereu când va fi părăsită. Sunt o altă pers...
