Rose Weasley

Planul idiot al lui Scorpius.

***
Rose povestitoare

***

Sunt foarte mandra de mine fiindca spre deosebire de toti cei de la Gryffindor si majoritatea celor de la Slytherin si Hufflepuff am stat treaza la cele doua ore consecutive de istoria magiei pe care le-a avut (prima cu Slytherin, a 2 a cu Hufflepuff). Insa nici Voldemort jr. n-a adormit, ba chiar a raspuns la cateva intrebari. Nu e asa idiot cum credeam. Nu-l pot lasa sa ma ntreaca la vreo materie. De acum intre mine si el nu mai exista doar ura. Aici incepe un razboi, pe care o sa-l castig cu orice pret.
La ora de farmece si vraji am fost singura care a reusit sa-si faca pana sa zboare. Si a fost din prima incercare. In plus am avut ora cu aia de a Ravenclaw care se dau mari destepti.Le-am putut citi ciuda in ochi.

La pranz am mancat exagerat de mult, iar la ora de transmutatie pe care o avema in continuare m-a durut putin stomacul. Insa amm avut grija sa fac o noua impresi buna. Am fost cu mana sus la fiecare intrebare pe care ne-a pus-o doamna McGonagal si in plus mi-am facut tema pentru ziua aceasta cu 50 de cm mai lunga decat o ceruse doamna profesoara.

Astfel, am strans intr-o singura zi, nici mai mult, nici mai putin de 78 de puncte pentru casa Griffindor. 45 de puncte le-am strans numai la ora de transmutatie. 20 la ora de farmece si vraji iar 18 de la istoria magiei. Sunt multumita de mine. Am avut o zi perfecta.

- Rose, ai fost pe val azi! mi-a zis Kimmy cand ne-am intalnit cu ea si Alexa pe coridor.

- Ai adus casa Gryffindor in fruntea clasamentului intr-o singura zi! Esti geniala~ m-a laudat si Alex.

- Multumesc fetelor.

- Ne ducem in sala mare sa o chemam pe Evelin. Ne intalnim in salon, ok?

- Bine. Ne vedem!

Ne-am despartit, iar eu m-am indreptat catre salon. Avusem o zi minunata si parea ca nimeni si nimic nu o mai putea strica. Insa in acel moment...

- Rose! Rose, stai putin! striga nimeni altul decat Scorpius Malfoy.

- Ce vrei? Nu vezi ca ma grabesc? am intrebat grabind pasul.

- Rose! Stai putin! Vreau sa vorbim cateva minute! Te rog!

- Nu am ce vorbi cu tine!

- Iti pot dovedi ca nu sunt cine crezi!

M-am oprit in loc. Am ramas incremenita. Nu era nevoie sa ma uit in oglinda ca sa realizez cat de serioasa era expresia mea in acel moment. M-am intors spre el, cu bratele incrucisate.

-  Atunci dovedeste. Ce mai astepti?

- Iti pot dovedi, Rose, dar e nevoie de timp...

- De timp pentru ce? Ca sa creezi niste dovezi valse, destul de convingatoare? Ma crezi fraiera, Malfoy? Ei bine nu sunt. Daca poti dovedi fa-o acum.

- Nu pot acum. Dar stiu exact cum pot dovedi. Dar trebuie sa ma ajuti.

- Eu sa te ajut pe tine? Cu ce ma rog?

- Stii ca James are o pelerina a invizibilitatii, nu? Am nevoie de tine sa te strecori in  camera lui si sa o furi.

- De ce?

- Trebuie sa pun mana pe vertiraserum. Sunt convins ca profesorul Edwards are vertiraserum in rezervele sale private. As putea sa ma strecor si sa iau putin, insa nu pot in plina zi, sunt prea multi elevi si profesori in jur. Iar seara nu pot sa ma strecor fara sa fiu vazut, decat daca voi reusi sa iau pelerina lui James.

- Adica eu sa fur ceva de la varul meu numai ca sa poti fura tu ceva de la un profesor? Nici gand! As incalca vreo 20 de reguli! As putea fi exmatriculata! NU ! Categoric nu!

- Rose, te rog! Esti singura care ma poate ajuta sa le dovedesc tuturor cine sunt. Te rog, Rose!

Oare pot avea incredere in el? Uh...ma enerveaza. M-a facut sa ma uit in ochii lui. Are o privire asa rugatoare... mi-e mila totusi de el. Daca chestia cu Voldemort nu e reala? Sau poate vrea doar sa ma faca sa am incredere in el...?

- Uite ce e Scorpius, eu nu...

- Rose, crezi ca daca as fi vrut sa-i fac rau lui Albus nu i-as fi facut pana acum? Am fost singuri pana acum de multe ori. Daca chiar ii voiam raul l-as fi ranit deja de mult. 

- Bine. Fie. O sa te ajut, numai fiindca imi e mila de tine. Dar cu o singura conditie.

- Orice!

- Vin cu tine!

- Dar, Rose, e periculos!

-Nu am incredere in tine! Vreau sa vin si sa iau Vertiraserumul cu mana mea.

- Bine. Asa facem. Maine, cand James si ceilalti din anul lui vor cobora la micul dejun vei putea sa te strecori in camera sa si sa-i imprrumuti...

- Sa-i fur...

- Fie cum zici tu, pelerina invizibilitatii. Cufarul va fi cel mai probabil incuiat. Vraja "Alohomora" te va ajuta sa o descui.

- Stiu si eu cum ma pot descuia ceva cu ajutorul magiei! Nu m-am nascut ieri. Sau crezi ca sunt proasta, Malfoy?

- Nu, Rose, n-am spus asta. Esti cea mai desteapta fata din anul nostru. Si te rog, nu-mi mai spune "Malfoy". Spune-mi Scorpius. 

- Hai, du-te de aici inainte sa dea cineva de noi si sa banuiasca ca punem ceva la cale.

S-a indepartat. A luat coltul si a disparut. Nu pot sa cred. Chiar am acceptat sa fac asta? As putea pierde intr-o secunda toate punctele pe care eu si colegii mei ne-am cinuit sa le strangem.

Oare merita...?
Acum chiar nu stiu ce sa mai cred. Toti spun ca el e fiul Celui-Ce-Nu-Trebuie-Numit, dar am ajuns sa-l cred cand imi spune ca nu e. E ceva in privirea lui. Ce mi se intampla? 

*Imi cer scuze pentru greselile gramaticale*