Rose Weasley

Blondul din tren.

Este inca intuneric afara. Eu sunt deja treaza, imbracata, pregatita. Am verificat inca odata sa vad daca am tot ce imi trebuie.  Se pare ca nu sunt singura incantata de plecare. Nici Hedwig, bufnita mea nu are stare urla de fericire din colivie si ma priveste apasator.
Am numit-o Hedwig pentru ca mama mi-a povestit ca si unchiul meu a avut una cu un nume asemanator, care a murit incercand sa-l protejeze. Mi-a placut numele, asa ca mi-am botezat bufnita in memoria bufnitei unchiului meu.

Sunt adancita in ganduri. De atat de mult astept sa merg la Hogwarts! Abia ma mai pot controla de emotie.
Insfarsit o aud. Suna. Suna alarma.
O aud pe mama cum urca scarile, ca sa ma trezeasca.
Deschide usa usor, crezand probabil ca dorm:

- Rose, draga, trezeste-te te rog si... ou, esti treaza...si imbracata...ei bine, atunci poate atr fi bine sa verifici daca ti-ai luat tot strictul necesar.

- Am facut asta deja. De 3 ori. 

- Um, pai atunci te astept jos, sa mananci ceva. mi-a zis ea si a zambit.

Am coborat impreuna scarile. La masa tatal  si fratele meu stateau si mancau.
Cand am coborat imbracata in roba de Hogwarts amandoi si-au ridicat privirile catre mine.

- Uite-o pe fetita mea! Ah, ce mandru sunt de tine! Cand a trecut timpul atat de repede? Mai ieri erai cat un boboc de trandafir!

- Wow, Rose, arati grozav! Abia astept sa ajung si eu la Hogwarts!

- Multumesc.  am zis si m-am asezat la masa.

Hugo este fratele meu. Este cu doi ani mai mic si e destul de incapatanat. E un bataus innascut. Daca il superi, are prostul obicei de a-ti da un bumn in umar sau a te lovi cu piciorul la glezna.
Ma bucur ca scap de el o perioada, fratii mai mici pot fi enervanti.

Acum sunt pe peron. Ii caut din priviri pe unchiul Harry si matusa Ginny.Uite-i!

- Uite-i! Sunt acolo!

Toti se uita in directia indicata de mine. Ii vad pe unchiul Harry si matusa Ginny cum se apropie. Alaturi de ei sunt si James, Albus si Lily. Albus face cu mana. Prefer sa nu ii raspund.

- Harry! Ginny! Ia uita-i si pe nepotii mei preferati! spuse Ron si ii cuprinse pe Lily, James si Albus intr-o imbratisare.

- Buna, Ron, Hermione. Ia spune, Rose, ce mai faci? Hugo, cum iti mai merge? intreba Harry.

Trenul suiera. Incurand va trebui sa plecam.
O iau in brate pe mama. In apropiere vad un baietel blond, care isi imbratiseaza tatal. Oare cine o fi?

- Hei, Rose, il vezi pe baiatul ala de acolo? E un afurisit de sange-pur, Scorpius Malfoy. Sa nu cuma sa-l las sa te intreaca la vreo materie, ai inteles? Noroc ca ai mostenit creierul mamei tale. Spuse tata.

- Numai sa incerce sa ma intreaca si va vedea el.

- Creierul mamei tale si ambitia tatalui tau. continua el zambind.

- Ambitie? Care ambitie? Tu nu esti in stare nici sa deschizi un borcan singur! Ieri cand nu ai reusit sa desfaci o conserva de unul singur ai preferat sa mananci paine goala! il lua mama peste picior.

- Nu-i nevoie sa pui sare pe rana! Ei, macar esti roscata, ai parul tatalui tau. Haideti, urcati in tren. Ne vedem de Craciun, Rose!

Am urcat cu Albus si James in tren.

- Eu ma duc la prietenii mei de la Gryffindor. Pa pa, viitor Slytherin! spuse James.

- Nu mai spune asa! ii spuse Albus.

- Daca spui tu, micule sarpe! continua James ranjind.

- James! striga Albus dupa el.

- Pa pa! fu ultimul raspuns al lui James.

- Nu-l lasa sa te supere Al.

- Nu-mi mai spune Al! Numele meu nu este Al, ci Albus!

- Dar pe tine ce te-a apucat dintr-o data? Nu ai dormit bine sau ce? Incercam sa te incurajez.

- Pur si simplu nu-mi place sa mi se spuna Al.

- Bine, atunci o sa-ti spun Sev.

- Fara prescurtari, te rog, Rose, Ma cheama Albus Severus si vreau sa mi se spuna Albus.

- Bine, bine, suparila. Hai sa gasim un compartiment inainte sa se ocupe toate.

Am trecut cu Albus de-a lungul compartimentelor si am gasit doar unul in care mai erau locuri libere, iar acolo era deja cineva. Pare cunoscut...stai! Este sangele ala pur umflat in pene! Asta care crede ca ma poate intrece pe mine, Rose Granger-Weasley la vreo materie! uf...dar e singurul loc liber. Ar trebui sa stau totusi aici, sa am grija ca Albus sa nu intre in cardasie cuel. Il citesc dupa chip: e o piaza rea.

- Buna. E liber aici? intreaba Albus.

- Aici...adica...langa mine?

- Mai vezi pe altcineva pe aici?

- Pai da, e liber, de obicei nimeni nu sta langa mine niciodata.

- Sunt Albus Potter.

- Buna, eu sunt Scorpius. Si tu esti?

- Destul de desteapta incat sa nu intru in vorba cu rudele lui Voldemort.

- Uf...si tu...inteleg...

- Poftim? Rose, despre ce e toata asta.

- Nu-mi spune ca nu stii Albus? E deja stire la nivel national! A aparut in Profetul vrajitorilor 12 saptamani la rand.

- Cine mai citeste ziare in ziua de azi? Despre ce e vorba?

-  Iti spun eu despre ce e vorba. Se spune ca mama si tatal meu au vrut tare mult sa aiba un mostenitor, dar nu puteau avea copii, asa ca tata a trimis-o pe mama inapoi in timp folosind un girotimp, in timpurile lui Voldemort ca sa...mda...

- Ca sa ce?

- Ca sa aiba un copil cu ea idiotule! am tipat pierzandu-mi rabdarea.

- Dar nu e adevarat, va jur!

- Cum ar putea cineva sa aiba incredere in tine?

- Hai, Rose, nu-mi spune ca tu crezi prostiile astea!

- Ceea ce cred e ca ar trebui sa stai departe de el. Eu ma duc sa gasesc alt compartiment. Pa!

Spunand acestea am iesit sa-mi caut alt compartiment. Voia sa am incredere in el! Dupa tot ce au facut bunicii si tatal sau in razboi! Devoratori ai mortii dedicati. Daca ma intrebati pe mine si acest Scorpius si tatal sau ar trebui sa putrezeasca intr-o celula de la Azkaban.

Va urma * scuzati greselile gramaticale*