Spune-mi | min yoongi

하나

imediat ce băiatul îi acordă fetei un sărut scurt pe frunte, o trage înafara parcului spunândui cât de mult urăște să se prefacă. aceasta, drept răspuns, doar mimase un zâmbet și aprobase din cap.
drumul spre casă era tăcut, amândoi gândindu-se la persoanele care chiar contau.

-auzi, murmura yoongi întorcându-și capul către fată, cum aș putea s-o recapăt pe cho? presupun că deja a aflat de relația mea cu tine.. își mușcă interiorul obrazului involuntar urmând să se oprească la trecerea de pietoni uitându-se la o fată cu o statură de vrăbiuță. avea gluga hanoracului pe cap, o pereche de trening și niște pantofi sport închiși la culoare, negri.

yoongi înghiți în sec, amintindu-și cum obișnuia cho să se îmbrace când acesta o scotea în oraș. părea că plânge, așa că băiatul traversă strada și se opri în mijlocul drumului analizând-o mai atent.

însă ea era mult prea ocupată să arunce hârtii la gunoi și să plângă, nu îl observase pe yoongi. probabil și din cauză că poartă ochelari, avându-i pe nas, cu ochii plini de lacrimi, mă îndoiesc că vede unde bagă hârtiile și albumul.

le băga la sticlă.