Dark Love

Gânduri

     Cu fiecare zi care trecea,nu mă puteam gândi decât la tot ce am pierdut. Nu mai aveam nimic și asta era mult mai dureros decât aș fi crezut. Ieșeam în fiecare seară pe balconul camerei și priveam spre nimicul întunecat din partea opusă a străzii. Așteptam. Ce? Probabil pe el. Trecuseră câteva zile de când nu l-am mai văzut pe Derek. Ultima dată părea așa de schimbat,dar am simțit...am simțit acea căldură ,care se ascunde în adâncul sufletului său,dar pe care refuză să o accepte. Într-un fel îl înțeleg. Nici mie nu îmi place să mă deschid în fața multor persoane sau să vorbesc cu el despre sentimentele mele. Chiar și Sia și Alexa știu că inima mea e un teritoriu riscant. Nu spun că nu cred în iubire sau că nu m-am îndrăgostit de Derek,pentru că aș minții. Dar el m-a rănit și știu că în mare parte e vina mea. Nu îl cunosc de foarte mult timp,dar simt că ne știm de o viață. El reușea să îmi pătrundă în fiecare colțişor al minții cu atâta ușurință,reușea să îmi prevadă fiecare gând sau mișcare,stie exact ce vreau atunci când sunt tristă sau nervoasă și eu pot să spun aceleași lucruri despre mine. Știu că Derek nu m-ar fi părăsit ...A avut încredere în mine să îmi povestească trecutul lui fără nici măcar o ezitare,s-a împotrivit gandurilor ,care îi spuneau că nu trebuie să se apropie de mine,a fost în fiecare moment greu lângă mine,chiar dacă de cele mai multe ori l-am izgonit și faptul că în fiecare seară îl vedeam pe geam,stând și privind spre balconul meu, mă făceau să cred că încă mă iubește. Dar știu că îmi ascunde ceva,se teme de ceva,de asta încearcă să se îndepărteze,de asta fuge ,când simte că îi e dor de mine ,de asta nu doarme nopțile,pentru că după ochii lui,sunt sigură că nu a prea reușit să se odihnească de ceva timp. Dar firar să fie de treabă,că mă scoate din sărite comportamentul lui pentru că oricât aș încerca să îl scot definitiv din viața mea ,nu reușesc ,pentru că oricât de mult aș vrea să neg faptul că îl iubesc,nu pot ,pentru că oricât aș vrea să spun că nu îmi e dor de el ,ar însemna să mint din nou....

   Derek Collins

    Sunt tot aici ,în camera mea,în patul meu,între patru pereți goi,care din când în când ,am impresia că se apropie din ce în ce mai mult de mine și vor să mă striveasca. Nu am mai mers la casa lui Adam,nu mă puteam apropia și mai mult de Mellisa,pur și simplu nu puteam... Mă mint mereu că o voi putea uita într-o zi,că ea va fi bine,că își va revenii,va avea o familie frumoasă,dar jur că aceste gânduri mă năucesc de fiecare dată. Cum să cred că o pot uita,când nu trec nici măcar două secunde fără să mă gândesc la ea? Cum să cred că pot accepta ca ea să fie fericită lângă altcineva ,când nu pot nici măcar să rămân calm când mă gandesc că ea stă în aceeași casă cu Adam? Și cum să îmi pot închipui că ea a încetat să mă iubească când eu știu că nu o va face niciodată?! Merg pe stradă și orice lucru pe care îl văd,îmi amintește de ea. Văd o bancă și mă întreb cum ar fi dacă aș da,din greșală peste ea,stând aici și gândindu-se la aceleași lucruri ca și mine. Văd un câine și îmi amintesc instantaneu că e animalul ei preferat și cât de fericită ar fi dacă ar primii unul. Văd chipuri necunoscute,care se schimbă automat în imaginea ei. Am trcut într-o zi pe lângă un magazin cu rochii de mireasă și am văzut una superbă ,îmi imaginam ziua în care o va purta și va devenii a mea pe veci. Chiar și acum  când mă uit la tavanul ăsta gol,mă gândesc în continuare la ea. Singurul lucru care mă face să păstrez distanța e faptul că ea ar putea afla adevărul și asta ar fi mult mai rău decât orice durere din lume .

    Nu am mai ieșit din casă de câteva zile bune. Știam că dacă o voi face ,primul lucru va fi să merg la ea,să o văd,să o ating,să știu sigur că e bine. Deși au trecut câteva luni de la accident,nu îmi pot ierta faptul că în acea noapte ar fi trebuit să fiu lângă ea ,nu îmi pot ierta faptul că am părăsit-o printr-un mesaj și am și mințit-o că nu o mai iubesc. Nu îmi voi putea ierta niciodată toate astea și sunt conștient. Sunt conștient că poate mă distrug singur și o distrug și pe ea prin faptul că mă îndepărtez,dar ea își va reveni după asta,și e tot ce contează. Am încetat să îl mai sunt pe Adam să îl întreb ce face ,dar asta nu înseamnă că nu știam. Am încetat să mai merg și pe pistă sau la club,asta cu atât mai puțin. Nici în locul meu,care devenise locul nostru. Îmi amintea mereu de ea. Uneori mai ieșeam din casă ,dar asta doar pentru a face rost de droguri. Ele erau acum,singurul lucru care mă mai ține în viață. Sunt conștient că pot deveni dependent,dar sunt la fel de conștient și de faptul că acum asta ar fi cea mai mică problemă a mea.