Dark Love

Vocile din cap1

    Trecuse o zi,eu eram întinsă pe patul alb din cameră. Era o cameră destul de mică,albă,doar un pat și o masă. Mă simțeam rău,stoarsă de puteri,slăbită... Aveam nevoie de droguri...

  M-am ridicat de pe pat,eram transpirată,deși în cameră era destul de rece,mă plimbam dintr-un colț în altul și înapoi și iar în pat... Asta a fost ocupația mea toată ziua.

   Seara venea încetul cu încetul iar eu începeam să aud voci. O vedeam,era o altă eu în colțul camerei,retrasă,plângând... m-am apropiat și ea s-a întors spre mine. O priveam cu dispreț și am început să râd batjocoritor.

-Ești slabă! Nu o să reziști nicio zi aici! Uită-te la tine,speriată,fragilă,delicată. Tu nu ești eu!

    Am început să țip ultimele cuvine,apoi a dispărut. A apărut din nou în spatele meu,dar părea diferită. Se uita la mine ca la ultimul om de pe pământ

-Nu te-ai săturat Lia?! Toată viața ta e o minciună! Prieteni...

-Taaaci! Am țipat eu catre ea

-Familia...

-Oprește-te!

-Vița! Ești un nimic! Ai nevoie de droguri! Fă-o,spunele că ești bine și o să poți ieși de aici.

-Nu,lasă-mă în pace! Pleacă din capul meu!!!

A început să râdă zgomotos

-Crezi că el te iubește?! O să te părăsească Mellisa,nici măcar nu ști ce face în momentul ăsta,unde e,cu cine e...

-Nu..m-am dat câțiva pași înapoi și am ajuns între colțurile camerei.

-Nu vezi,chiar și tu te minți!!! Să fim serioși,dacă ai muri în momentul ăsta,peste două zile toți vor uita de tine!

    Îmi țineam mâinile la urechi și încercam să nu o ascult,dar îmi era din ce în ce mai greu,dar dintr-odată a dispărut. Mă plimbam iar prin cameră,eram nervoasă și nu știu din ce cauză. Am început să țip de una singură,cât mă țin plămânii:

-Plecați! Dați-mi drumul! Nu mai vreau!!!!

    Am răsturnat masa și am început să lovesc scaunul cu piciorul. Peste puțin timp ,după urletele mele neîncetate,o femeie și doi bărbați au apărut în camera mea ,erau îmbrăcați în halate albe și destul de înalți.

-Puneți-o pe pat și țineți-i mainile! Am auzit-o pe femeie ordonându-le și atunci ,bărbații s-au apropiat de mine și m-au pus cu forța pe pat,eu continuînd să țip. Mă țineu strâns de mâini și eu mă zbăteam cât de mult puteam,dar fără rezultat. Femeia mi-a făcut o injecție și am simțit cum pleoapele încep să îmi devină grele și în scurt timp am adormit...

A doua zi

   Din nou nu aveam somn,dar de data asta eram calmă,stând în pat și uitându-mă pe rând la fiecare perete. Toți erau la fel...

    Ușă camerei s-a deschis și pe ea a intrat Liam. M-am uitat uimită la el și m-am îndreptat spre masa unde era așezat.

-Ce cauți aici? L-am întrebat destul de serioasă și evident nervoasă.

-Am venit să te văd. Cum te simți?
    
       Vocea lui era joasă și privirea plecată, îi puteam vedea în ochi sentimentul de milă,de care nu aveam nevoie deloc!

-Sunt bine,dar nu vreau să mai veniți niciunul aici!

-De ce?

-Pentru că așa am decis eu! Eram destul de clară și autoritară,nu voiam ca ei să mă vadă așa. Simțeam că o iau razna și eram conștientă că așa e ...

-Bine,dacă asta vrei...

-Ce face Derek?

-E...bine...îi e dor de tine!Era puțin reținut și asta nu îmi plăcea. Ceva nu era bine!

-Liam! Ce se întâmplă?!

    Nu a spus nimic,dar eu m-am uitat și mai serios la el,astfel ,am observat cum un mic oftata și-a făcut loc printre buzele lui.

-Nimic,ți-am zis,îi e foarte dor de tine. Te iubește Lia,ști asta,nu poate să accepte faptul că din cauza lui ești aici...

   Știam eu... Derek nu renunțase la prostia lui de idee. El nu înțelege că nu e din vina lui...

-Bine,spune-i că îl iubesc și acum pleacă!

-Bine,dar te rog încearcă să reziști,știu cum e aici...

     Am aprobat din cap și l-am strâns în brațe. Știam că și el a fost aici acum un an și nu în calitate de vizitator.
Restul zile am fost destul de calmă,așa că după ce s-a întunecat m-am acoperit cu materialul alb și am închis ochii.

    M-am trezit într-o casă,îmi era destul de cunoscută,dar nu știam de unde. Dintr-odată "bum!" și tot ce am putut vedea e focul care era peste tot. Am văzut-o pe acea femeie,avea un copil în brațe și plângea... Am încercat să îi văd fața,dar nu reuseam... Într-un moment de neatenție am văzut cum focul urcă pe acea persoană și ea începe să țipe. Ardea ,atât hainele cât și corpul... am început să plâng,speriindu-mă de situația în care mă aflu și am sfârșit prin a urla și eu.

   M-am trezit în cameră din nou,dar ea era aici. Dfapt,eu,cealaltă eu...

-Ești speriată,slăbită,ai nevoie de droguri!

Apoi încă una(încă o eu)

-Are dreptate,nu poți rezista!Fugi!

-Nuuu!am spus eu cu lacrimile în ochi
Auzeam tot felul de voci,pe ale mele,pe Alexa țipînd,Liam,Austin,Sia,Zac,părinții și...Derek. Toți îmi strigau numele din toate colțurile camerei. M-am întins pe podea,cu picioarele la piept și am adormit. Restul zilelor au mers la fel,voci,imagini,urlete,sezative...fără speranțe,vise sau așteptări...