Mijlocitoarea

Capitolul X

Mă întorc auzind un scâncet in spatele meu. Un boboc se grăbeşte să se dea din calea privirii lui Declan pentru a-i permite acestuia să intre în primul loc în linia de la cantină.

Sau poate chiar este un bastard insuportabil.

***

Stau în camera mea cu bileţele împrăştiate peste tot pe biroul meu. Fac adevărata mea muncă acum: de a potrivi aceşti studenţi până când cei mai mulţi sunt fericiţi.

Numele sunt împărţite în două coloane, băieţii în stânga, fetele în dreapta. Pentru cei pentru care asta nu se aplică – lucrez cu persoane homosexuale, atâta timp cât sunt informată de sexualitatea ambelor părţi – există o grămadă în stânga de care mă voi ocupa mai târziu.

Aleg primul nume la întâmplare din dreapta. Destiny Maloney este o fată populară, un pic cochetă, dar una dintre cele bune. Nu o fană de-a lui Declan sau a atleţilor. Ea este enervantă doar din cauza optimismului persistent şi naivităţii, împreună cu lipsa abilităţii de a se concentra pentru mult timp. Are nevoie de cineva care să o completeze, echilibreze. Poate... da, Jack Marrato este perfect. Este mai puţin popular – mai degrabă mult – dar ei au o groază de lucruri în comun - Destiny este pe ascuns o tocilară -, iar el este mai realist şi păţit pentru a o echilibra pe Destiny.

Scot o foaie goală, o hârtie anonimă şi încep să scriu notiţe. Ea poate lucra cu un bileţel doar cu numele, timpul şi locul. El va necesita mai mult efort, adăugând acelei liste interesele ei şi ce ar trebui să poarte şi să facă.

Localul acela chinezesc este perfect pentru o primă întâlnire. Are mâncare bună, dar nu este frecventat de atâţia elevi, ceea ce este important pentru Destiny. Ea nu îi va trage ţeapă, nimeni nu se joacă cu Misita. Este bine cunoscut faptul că dacă o fac, atunci Mijlocitoarea nu va mai lucra pentru ei, iar foarte puţini oameni doresc să rişte asta. Totuşi, ar fi o idee bună să o las pe Destiny să se obişnuiască cu Jack, înainte de a deveni un cuplu în faţa audienţei liceene.

Acum tot ce mi-a mai rămas de făcut este să aflu când vor fi liberi şi să lucrez de acolo. Nu ar trebui să fie foarte dificil, Nicholas poate să îmi spună majoritatea bârfelor despre Destiny, iar eu am relaţii cu prietenii lui Jack. Într-o săptămână, această pereche va fi adăugată coloanei cu succesele mele.

- Lys? întreabă Nicholas, bătând la uşă.

Este o regulă impusă că oricine vrea să intre în camera mea, trebuie să bată, iar dacă nu răspund, nu intri. Asta a durat ceva şi câteva scene jenante pentru a o institui, dar într-un final a fost înregistrată de creierul lui Nicholas.

- Da?

Închid biroul meu înainte să deschid uşa. Nicholas ţine telefonul mobil puţin depărtat de ureche, uitându-se la el şi apoi la mine complet confuz.

- Telefonul este pentru tine, mă informează ezitant şi îl pune în mâna mea.

Acum sunt la fel de confuză ca şi acesta. Cine poate să mă caute pe mobilul lui Nicholas? Nu ştiu că noi ne cunoaştem, iar cei care o fac nu ar vrea să vorbească cu mine.

- Devereaux?

Aproape scap telefonul auzindu-i vocea lui Declan O'Shea la capătul celălalt. De ce dracului mă sună pe mine Declan O'Shea?! Declan O’Shea!

Declan

Okay, deci poate această idee nu este atât de strălucită. Cu siguranţă cineva, undeva, trebuie să fie liber. Asta, desigur, duce la întrebarea dacă pot sau nu să mă încred în ei cu casa şi fratele meu, dar totuşi... faptul că nu am încredere în nimeni nu contează. Nu este ca şi cum toată această situaţie a fost creată din vina mea. Nu pot să controlez dacă tatăl meu doar acum decide să mă informeze că obişnuita bonă a lui Trey nu este disponibilă pentru miercuri, fără să ţină cont de planurile mele pentru mâine. Şi cum dracu' să găsesc pe cineva în acest timp scurt? Pot să renunţ la petrecere, presupun, dar asta este o ultimă alegere. Matt dă cele mai bune petreceri sau cel puţin falsele petreceri din zilele de şcoală de care ştiu părinţii lui, sunt orice numai inocente nu. El este foarte bun la a-i duce pe toţi acasă fără să îi alerteze pe părinţii lor. Aşa că nu aş vrea să o ratez. Trebuie să fie o altă cale!