Mijlocitoarea

Capitolul XXX - Alyssa

Capitolul XXX

Alyssa

- Râzi de mine! ţipă Dani neîncrezătoare.

Slab, peste liniile de telefon, pot să aud cum băutura este împroşcată peste tot din gura sa, din cauza şocului. Din fericire, nu sunt nevoită să îmi ascund zâmbetul batjocoritor. Intenţionat am păstrat această bucată apetisantă de informaţie până în această noapte, doar pentru a obţine această reacţie. Iubesc să o surprind atât de tare.

- Asta este atât de bestial! Ce trebuie să porţi?

Încrede-te în Dani să se fixeze pe cele mai importante lucruri din prima.

- Oh, eu cred că am găsit ceva, tărăgănez.

Ceea ce înseamnă în realitate, un lucru pe care nu îl voi mărturisii nimănui că am târît-o pe mama la cumpărături în prima secundă când am ajuns acasă vinerea trecută şi la dracu' cu învăţatul. Din fericire, am reuşit să găsesc o rochie destul de rapid sau aş fi picat la examene. Dar acum că s-au terminat, pentru a doua oară din cariera mea de licean, tot ceea ce o să mă îngrijoreze pentru restul serii o să fie dacă mă pot purta cuviincios, fără să răspund nepoliticos vrunui mare afacerist. În mare parte, cred că pot - deşi nu fără dificultate.

- Ei bine, ai face bine să arăţi fenomenal. Vreau să spun uluitor şi fermecător, mă avertizează Dani, entuziasmul colorându-i replica, adăugând un tremurat vocii sale de bucurie suprimată. Deoarece trăieşti visul fiecărei fete.

Pariez că tremură cu entuziasm. Dani este ciudată în acest fel.

- Ce vrei să spui?

Mă uit la ceas. Şase fix. Declan vine să mă ia la şase jumate, sunt mult prea leneşă să merg pe jos, iar el a fost de acord ezitant să mă conducă doar ca o condiţie că particip - iar asta înseamnă că trebuie să mă pregătesc. O pun pe Dani pe speaker şi arunc telefonul pe pat, ridicându-mă şi deschizându-mi dulapul pentru a scoate rochia, examinând-o cu un aer de satisfacţie pur feminină.

Este de un verde adânc, aproape ca un pin şi îndeajuns de lungă încât spatele atinge podeaua, care îmi oferă avantajul imens de a mă face să par mai înaltă. Materialul moale, care se lipeşte de pielea mea, se modelează pe trupul meu, trasându-mi toate mişcările, plus îşi schimbă nuanţa când intensitatea luminii se schimbă. Partea de sus este de tip halter-top, cu o panglică aurie care se înfăşoară în jurul gâtului, îmbrăţişându-mi clavicula îndeajuns încât să fie modest, dar spatele este deschis - nu că am vreo intenţie de a-i da cuiva, lui Declan cel mai puţin, idei. Talia este pusă în evidenţă de o curea făcută dintr-un material mătăsos de aceeaşi nuanţă de auriu ca panglica, plus adaugă o varietate rochiei monocrome, iar croiala chiar îmi oferă nişte forme mai generoase. Este încântătoare şi ca un bonus, a fost ieftină.

- Alyssa, îmi vorbeşte Dani de parcă afirmă cel mai evident lucru din lume unui copil de doi ani care este prea greu de cap să înţeleagă. Declan O'Shea te-a întrebat. Toate fetele ar omorî să fie în pantofii tăi.

- Nu, nu ar face-o, pantofii mei sunt prea mici pentru majoritatea, răspund absentă, ignorând accesul de râs al lui Dani, în timp ce atârn rochia pe dinafara dulapului.

Nu o să mă îmbrac momentan cu aceasta. Cunoscându-mă, o să reuşesc cumva să dau ceva pe rochie. Am scos-o doar pentru a avea inspiraţie pentru alte lucruri ca machiaj şi păr.

- Iar el nu m-a invitat la o întâlnire. Mă duc ca o favoare pentru un prieten şi asta este tot ceea ce a vrut să însemne.

- Un amic care se întâmplă să fie cel mai dorit băiat din liceu, subliniază. Şi nu fără motiv.