Plăcerile ascunse II

8 1 0
                                    

....eram atât de terifiată că voi murii în acel loc și nimeni nu va afla vreodată cine și de ce mi-a făcut asta.
Nu trecuse mult timp și Cameron a realizat că nu voi țipa după ajutor deoarece mă temeam de ceea ce aș putea păți aici și decide să îmi elibereaze corpul din brațele lui și în același timp lasându-mi gura să respire.
- Scuză-mă, te rog nu pleca de lângă mine doar pentru că îți e frica de mine.
- Dacă mi-ai explica totul, nu aș pleca.
- Ascultă, nu voiam să te rănesc dar eu ...
- Tu ce ?!
- Eu sunt....altceva...
- Ce altceva ? Un bărbat cu 5 ani mai mare decât mine? Asta știam !
- Nu, Flory, greșesti, sunt mai mult decât atât.
- Da, am incercat să te cred mai mult, să te cred mai bun dar tu vrei doar sa mă rănești.
- Flory, te rog, taci.
- Nu vreau, ăsta e adevărul.
- Nu, nu este adevărat.
- Ba da, nu mă mai minți. Tocmai acum îmi sună telefonul, cel mai bun moment. Cameron îmi ia telefonul după care mă apucă de mâini și îmi spune:
- Flory....te rog, încetează. Apoi țipând la mine spune, te rog, doar taci.
- Bine, tac, dar plec.
- Nu, te rog. Îți explic totul, rămâi. 
- Explică-mi odată.
- Flory, eu nu sunt om, nu complet, am o însetare mai diferită pentru tine, una sangvină, dacă înțelegi ce vreau sa spun...
- Um, am o idee dar spune-o clar și răspicat.
- Sunt însetat de sânge și al tău mirosea cel mai bine din toată clasa aia, al tău avea cel mai pur și mai frumos miros, vezi Flory, eu sunt un, știi tu...
- Credeam că vampirii nu mai există de mult, tu ce naiba mai cauți în secolul douăzeci și unu ?
- Pai, deși îți pare atât de rău, am supraviețuit, nu am 25 de ani cum îți spusesem, draga mea, am mult mai mult.
- Câte sute de ani ai?
- Vrei sa fiu sincer ?
- Da, normal, ce întrebări atipice ai.
- Pai, cam trei sute și ceva.
- Poftim? În acel moment îmi sună telefonul, moment în care Cameron îmi înapoiază telefonul.
- Margret, suntem în Camp, ajungem imediat.
- Bine, te iubesc, ai grija.
- Și eu te iubesc, ajung imediat. Închid telefonul după care continui discuția aprinsă cu Cameron.
- Acum ar trebui să plec, dacă vii și tu, e alegerea ta.
- Alegerea mea? E alegerea ta, eu sunt vampirul și tu omul, dacă vrei să stai cu un mâncător de sânge lângă tine și ești dispusa să îl și iubești, m-ai face cel mai fericit vampir.
- Asta vedem pe parcurs dar cel puțin pe moment, te rog să-mi lași gâtul în pace.
- Cel puțin pentru moment, promit că mă voi abține.
- Bun, atunci haide înapoi, Margret își face griji pentru mine.
Plecăm împreună spre concert deși sunt atât de speriată și abia aștept să îi mărturisesc lui Margret și lui Hayes, sigur Hayes o să vrea să îl rănească pe Cameron dar am un plan destul de elaborat în cap și sper că și Hayes va fi de acord cu acest lucru deși este greu realizabil.
Ajungem în final aproape de sora mea Margret și iubitul ei, mi-au lipsit cei doi nebuni dar acum stam în case și cartiere diferite și nu mai este la fel, nu ne mai vedem atât de des dar chimia este încă prezentă. Margret nu este doar sora mea, ci și cea mai buna prietenă astfel a putut observa neliniștea pe care încercam să o ascund și mă duce la unul din barurile din apropierea scenei.
- Ce ai pățit ? De ce ești atât de speriată? De ce ești atât de stresată ?
- Margret, nu pot.
- Ce nu poți?
- Nu-ți pot spune acum, nu știu ce am de gând să fac sau ce să cred, sunt bulversată, vreau doar să beau ceva și să mă bucur de concert.
- Mă duc să iau ceva, rămâi aici.
- Bine.. dar Margret....
- Da?
- Când se termină totul, poți te rog să mă duci tu acasă?
- Îmi pare că facultatea te cam prostește, nici nu trebuia să întrebi, dar da, te duc eu.
Imediat cum pleacă după băutură îmi scot telefonul în încercarea de a vorbi măcar puțin cu Hayes dar spre uimirea mea aveam deja peste 20 de mesaje de la Hayes, ceva rar întâmplat chiar și înainte de despărțire. Mă tot gândeam ce să îi scriu și când într-un final aveam o idee, apare Margret cu shot-urile noastre dar nu mai era singură . In spatele ei erau Peter și Cameron și chiar nu știam cum sa reacționez la vederea lui Cameron așa că m-am scuzat puțin după care i-am scris lui Hayes :
Hayes, eu sunt cu Margret la concert, am făcut una din cele mai mari prostii din viața mea și îmi pare rău că nu te-am anunțat măcar, te iubesc și sper că mâine dimineață poți ajunge la apartamentul meu.  Dar în spatele meu apare Margret, care observa imediat mesajul trimis lui Hayes și conținutul lui, nu-mi spune nimic dar îmi aruncă una din cele mai nervoase și în același timp confuze priviri văzute vreodată pe fața ei.

Incercam din răsputeri să uit de cele întâmplate astă seara și să mă bucur de concert, incercam să fiu in largul meu și să uit că persoana care mă atinge în momentul de față este de fapt un vampir care a vrut să iasă cu mine doar pentru că sângele meu era pur și mirosea frumos. Începusem să beau din ce în ce mai mult până când nu mai eram aptă de multe chestii, gândirea mea era ca o panza de păianjen iar vederea mea era destul de neclară dar pentru prima dată în acea seară, mă distram pe bune. Faptul că eram amețită și puțin dezorientată nu m-a oprit de la a bea și mai mult, până când, am căzut și nu o cădere la propiu, eram într-un colaps alcoolic și tot ce voiam era sa fiu în brațele lui Hayes, să mă simt iubită și protejată, nu mă simțeam deloc așa lângă Cameron.
Nimic nu mă oprea din a cânta, a dansa pe Cameron și a termina cât mai multe sticle de bere sau cat mai multe shot-uri de tequila, nimic în afara de Margret. Margret mă oprea din priviri toată noaptea până când a simțit nevoia de a o face și fizic prin a mă duce acasă.
Eram în drum spre casă iar Margret era in spate cu mine, Peter conducea cât de prudent îl lăsau cele 10 sticle de bere băute in acea noapte iar sora mea întrebase din nou de motivul neliniștii mele și motivul pentru care busem atât de mult, dar nu eram capabilă să-i răspund și nu eram capabilă să-i spun măcar că nu sunt capabilă să îi dau o explicație în acel moment. Fiind una dintre cele mai bune surori, Margret m-a lăsat acasă dar a urcat cu mine pentru a fi sigura că ajung cu bine în pat si mă voi pune direct la somn și nu pot spune cât o apreciez pentru toate gesturile făcute până acum pentru mine.

Killer Couple Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum