Aripi îngropate-n păcat

Ostatică

Nu ştia unde se afla, sau cine a fost persoana care a reuşit să se bage în apartementul lui Lucifer şi să o captureze, însă avea o oarecare idee atunci când a reuşit să prindă din aer duhoarea oribilă pe care a întâlnit-o, mai devreme, la aşa zisul coleg care tocmai s-a transferat la facultatea ei. 

Se pare că Lucifer a avut reptate atunci când i-a zis să stea departe de el. Tipul era periculos şi şi instabil psihic din câte putea deduce ea. Adică, doar un psihopat ar putea să răpească o persoană. 

Ar fi trebuit să fie speriată de moarte, însă nu era foarte speriată de situaţie. După cum a afirmat de mai multe ori, nu îi era frică să moară, însă se simţea oarecum vinovată; vinovată pentru faptul că dacă avea să fie ucisă îl v-a lăsa singur pe Lucifer, iar ea nu voia asta. Nu acum, când a început să simtă fericirea. 

A încercat să-şi menţină starea de coerenţă, încercând din răsputeri să afle locaţia exactă în care se afla. Era nevoită să analizeze fiecare aspect, fiecare lucru care se întâmpla, aşteptând ca momentul optim, să apară. 

În fond, necunoscutul s-a deplasat vreo 10 minute, nu ar fi putut să ajungă foarte departe, aşa că dacă Lucifer s-a întors deja la apartament şi i-a constatat absenţa, poate era capabil să o găsească în minutele care aveau să urmeze, sau cel puţin asta spera ea. 

Fiind aşezată pe un pat destul de comfortabil, aştepta să fie legată sau ceva de ganul acesta, lucruri obişnuite, practicate de aceşti demenţi, însă nimic de această natură nu s-a întâmplat. Din contră. Bărbatul şi-a păstrat distanţa, admirându-şi prada de la disanţă. Scopul lui nu era să o rănească, sau cel puţin fizic. Trebuia doar să o facă să se îndoiască de Lucifer, şi să ajungă să-l urască, ca pe urmă să fie el cel care pune mâna pe ea. 

- Te rog frumos să-mi scuzi perseverenţa, şi faptul că te-am luat împotriva voinţei tale, însă trebuia să scap de acea jigodie, ca noi să putem vorbi în pace. 

Era scârbită de vorbele lui, şi de vocea lascivă cu care accentua cuvintele pe care le rostea cu atât de multă satisfacţie. Ar fi vrut să-i plesnească una peste faţă ca să-i arate cât de mult îi făcea plăcere compania lui, însă se afla într-o încăpere necunoscută ei, aşa că nu putea să se deplaseze. 

- Scuteşte-mă de vorbele inutile şi treci direct la subiect. Sinceră să fiu, compania ta îmi crează discomfort. 

A început să râdă exasperat, simţind cum îl părăseşte răbdarea, însă era nevoit să se controleze. Nu avea voie să îi facă rău. 

- Mă miră faptul acesta....dacă i-ai cunoaşte adevărata identitate a iubitului tău, cred că ţi-ai schimba radical părerea despre mine. 

Doamne, cât de greu îi era să îl asculte vorbind. Niciodată în viaţa ei nu a avut o persoană mai antipatică decât acest nebun, care o tortura din mai multe puncte de vedere. În primul rând,  o tortura cu mirosul lui insuportabil, care se simţea de la metrii distanţă, şi în al doilea rând o obliga să-i asculte vorbele fără noimă care îi dădeau dureri de cap. 

- Nu prea îmi pasă cine e, sau ce a făcut. Tot ce mă interesează este că mă simt bine în prezenţa lui, spre deosebire de tine, care îmi dai o stare de repulsie totală. 

Jegudiel şi-a pierut temperamentul în final, izbindu-şi pumnul în peretele din spatele lui, făcând o gaură adâncă în el. 

- Lasă-mă să te întreb ceva, înainte să începem să dezvăluim anumite neînţelesuri. Tu măcar cunoşti Biblia?

Fata a oftat greoi, fiindu-i greu să-şi păstreze cumpătul în preajma lui, însă a decis să îi răspundă, fiind curioasă să vadă unde avea să ajungă această conversaţie. 

- Normal că ştiu Biblia, părinţii mei erau penticostali, deci pot să spun că am crescut în biserică şi cunoscând în  întregime cuvântul lui Dumnezeu. 

- Atunci nu-mi explic cum a putut să te prostească atât de uşor. În fine, voiam doar să te întreb dacă şti ceea ce a făcut Lucifer, cel mai frumos înger din rai, de a ajuns să fie Satan. 

- Ştiu bine ceea ce a făcut, dar nu văd ce legătură are asta cu situaţia în care ne aflăm noi. 

- Ei bine, dă-mi voie să te anunţ, că tocmai te-ai culcat cu acel Lucifer care este menţionat şi în Biblie. Cel care a înşelat pe toată lumea care i-a ieşit în cale. Ce te face să crezi că nu vrea să te ademenească în înşelăciunea lui şi pe tine? Chiar credeai că a început să aibă sentimente pentru tine? Crezi că o fiinţă ca el, care a făcut numai rău în toată existenţa lui, este capabil de aşa ceva? Să iubească? Cred că glumeşti....şi eu care te credeam mai deşteaptă decât atât. Lucifer îţi vrea doar sufletul, care e atât de important pentru noi îngerii, deoarece.....

Jegudiel a fost întrerupt de lacrimile fetei, care au început să se adune, din ce în ce mai multe. Înoiala a început să pună stăpânire pe gândirea ei, şi anumite aspecte din ultimele săptămâni au început să se evidenţieze din ce în ce mai tare. 

Dacă Lucifer o voia doar pentru sufletul ei? Oare a fost totul doar un joc pentru el? O minciună, ca să o ademenească în plasa lui? În fond ce te-ai putea aştepta de la cel care avea păcatul în sânge, dar chiar şi aşa, conştientizând toate aceste lucruri, de ce continua să se gândească la el? De ce încă simţea iubire pentru Lucifer, cel care o amăgi-se în tot acest timp?

Îngerul avea de gând să continue, să îi planteze şi mai multă îndoială în inimă, însă îi simţea prezanţa la Lucifer din ce în ce mai aproape, şi ştia cu siguranţă că îm mai puţin de 1 minut acesta o să îi găsească, aşa că a preferat să se retragă pentru moment, mulţumindu-se cu cât făcu-se până acum, şi sperân să fie suficient pentru a o câştiga de partea lui. 

Aşa, a rămas Hildir singură, înecată în propria amărăciune. 

-----------------------------

Sper să vă placă <3 Love you all!!!!