Aripi îngropate-n păcat

Stând de vorbă la un ceai...

Hei oameni faini, îmi cer scuze dacă postez mult prea des, dar în câteva săptămâni nu o să mai fiu capabilă să postez pentru un timp, datorită unor chestii personale, aşa că până atunci, încerc să aduc câte un capitol, maxim două, pe zi. Sper că e ok.

--------------------------------------------

"Îţi schimbi viaţa, schimbându-ţi inima." - Max Lucado

Cei doi au intrat în apartament, bărbatul s-a aşezat pe canapeaua din living, iar Hildir s-a oprit în mijlocul camerei "privind" în gol timp de câteva minute. 

- Ce ai dori de băut?

Lucifer şi-a ridicat privirea spre ea, zâmbindu-i dulce, fiind cuprins deodată de regrete. Regreta că aceasta nu era capabilă să vadă cât de mult reuşea să îl schimbe. Se simţea bun alături de ea, lucru pe care nu l-a mai experimentat de ceva timp. 

- Un ceai cald ar fi perfect. 

Hildir a dispărut în bucătărie pregătind ceaiul, iar Lucifer a rămas singur în camera de zi pierdut în propriile lui gânduri care-l făceau din ce în ce mai confuz. Se întreba oare cum era capabilă să se descurce chiar dacă nu vedea. Adică, imediat după ce i-a spus că ar fi dorit să savureze un ceai, aceasta s-a îndreptat spre bucătărie fără dificultate, ca şi cum ar fi ştiut de la bun început exact locul în care se afla. Acest lucru l-a uimit şi fascinat în acelaşi timp. Hildir, femeia care trezea în el, sentimente de mult uitate. 

A început să râdă pentru el şi postura în care se afla. Nu voia să se ataşeze de ea, dar pur si simplu nu era capabil să se oprească din a-şi dori să fie alături de ea. Desigur că la început, când a văzut-o pentru prima dată, a vrut doar să îi fure sufletul, dar acum s-a schimbat. Normal că, încă, voia să pună mâna pe sufletul ei, dar pe lângă asta a început să simtă nevoia de a o proteja, de a-i face viaţa cât mai uşoară, şi nu ştia de unde porneau, până la urmă aceste impulsuri ciudate. 

Până la urmă, cine pe cine vâna? Pentru că, în momentul de faţă, el se simţea întocmai ca şi prada. 

După încă câteva minute, Hildir s-a reîntors în cameră având în mână un ibric cu ceai fierbinte. Lucifer s-a ridicat în picioare, cu intenţia de a o ajuta, luându-i ibricul şi aşezându-l pe masa din faţa canapelei. Fata s-a îndreptat spre un dulăpior, de unde a reuşit să scoată două ceşcuţe de ceai. 

Aroma puternică de mentă, a acaparat încăperea, iar cei doi stăteau pe canapea aşteptând să găsească un subiect de discuţie. 

- Aş vrea să te întreb ceva, dacă îmi permiţi, Lucifer. 

Acesta a turnat ceaiul în ambele ceşti, urmărid, în acelaşi timp, fiecare mişcare pe care o făcea fata. Acum era curios să afle ce se afla în mintea ei. 

- Sigur. 

- Găsesc, oarecum, ciudate întâlnirile nostre de până acum. Şi mă întreb care e motivul din spatele acţiunilor tale, de ce eşti atât de interesat de mine?

Lucifer a început să îşi bea ceaiul, savurând fiecare gură, fiind uimit de cât de delicios era. Voia să tragă de timp, şi să găsească un răspuns convingător, dar care să nu conţină foarte mult adevăr. Nu trebuia să afle, cel puţin nu încă; era mult prea devreme pentru aşa ceva. 

- Probabil sunt doar coincidenţe, soarta lucrează în moduri necunoscute nouă. Iar vizavi de interesul meu pentru tine, cred că este destul de evident. Eşti o fată frumoasă, Hildir, şi pe lânga acest aspect, mai ai şi o minte strălucită. Sunt curios să aflu cât mai multe lucruri despre tine, şi să-mi dau seama cum, o fată care pare atât de firavă, poate fi atât de puternică. Apectul şi caracterul tău, sunt în antiteză, aspect care mă atrage. 

După cum afirmase şi el, mintea ei era mult prea sclipitoare ca să se lase păcălită. Ştia că mai era ceva la mijloc, instinctul ei îi spunea acest lucru, iar cuvintele lui pline de mister, şi care au mai multe înţelesuri, o făceau să se îndoiască de ceea ce îi spunea. Era convinsă că mai era ceva ascuns, în umbră, şi nu avea de gând să renunţe, nu până nu află despre ce era vorba. 

- Uite, nu sunt o persoană superstiţioasă şi care să creadă în poveşti de adormit copii; am început să mă îndoiesc până şi de existenţa Divinităţii, însă nu pot să nu găsesc numele tău foarte ciudat, şi şti la ce mă refer. Iar întâlnirile nostre nu pot fi numite coincideţe. Nu când vorbele tale ascund atâtea, şi care îmi dau impresia că şti exact cine sunt.

Lucifer a început să râdă zgomotor, iar Hildir a încremenit surprinsă, pentru câteva moment, dar nu din cauza fricii. Nu se temea de el, nu putea să îşi explice de ce, dar avea oarecum încredere în acest bărbat, şi putea să bage mâna în foc că nu avea să îi facă ceva rău. 

- Eşti mai deşteaptă decât mă aşteptam, şi pentru propria ta siguranţă. Şi cum ai reacţiona dacă ţi-aş zice că sunt întocmai cel la care te gândeşti tu? Te-ai mai simţii în siguranţă să fi singură, într-o încăpere, alături de mine?

- Doar oamenii care se tem de moarte, ar putea fi speriaţi de tine. Ei bine, mie nu mi-e frică să mor, deci indiferent de cine ai fi, nu poţi să mă intimidezi, sau să mă înspăimânţi în vreun fel. 

Lucifer o privea şocat....nu îi venea să creadă ceea ce a auzit. Pur şi simplu a fost luat pe nepregătite. Adică, Hildir bănuia care era adevărata lui identitate, dar nu era terifiată de el, lucru care nu i s-a mai întâmplat cu nimeni până acum....

- Cred că ar fi mai bine să-mi păstrez identitatea ascunsă, pentru ceva timp. Promit să îţi dau toate detaliile la momentul potrivit... Acum ar fi momentul să plec, mulţumesc pentru ceai, şi ne vedem săptămâna viitoare. 

Cei doi s-au ridicat de pe canapea, iar Hildir la condus până la uşă aşteptând ca acesta să plece. După câteva minute de la plecarea lui Lucifer, fata a rămas singură cu gândurile ei. Chiar dacă concluzia la care a ajuns i se părea absurdă, nu găsea altă explicaţie logică care să se potrivească situaţiei. Şi chiar dacă avea dreptate, nu o să se îndepărteze de el, din countră, o să încerce să afle cât mai multe, până când găsea răspunsurile la întrebările care o măcinau......

------------------------------------------

Pfffff, am mai adus încă un capitol pe ziua de azi :) sper că vă place şi că povestea e cât de cât bună. 

P.S: Ideea cu afecţiunea de care suferă Hildir, a venit de la un fost coleg de facultate, care avea probleme de vedere, dar chiar şi aşa a fost primul în toţi anii, primind bursa de merit.