Aripi îngropate-n păcat

Apartamentul lui Lucifer

- Limba enochiană? Unde ai mai avut ocazia să înveți o limbă ca asta?

- Dacă ți-aș spune, ar trebui să te omor.

Vocea lui jucăușă, a reușit să trezească un zâmbet dulce pe chipul angelic al fetei care a reușit să-l înnebunească în adevăratul sens al cuvântului.

- Ești plin de secrete, iar eu nu știu dacă să urăsc sau să iubesc acest aspect al tău.

Lucifer a sărutat-o scurt pe frunte, privind-o cu admirație imediat după.

- Ți-am promis că o să-ți spun totul, de îndată ce momentul potrivit o să se ivească....însă adevărul este că, eu sunt cel care nu e pregătit încă să-ți spună adevărul...mi-e frică, că de îndată ce o să afli totul, am să te pierd.

- Lucy, ști că nu am să te părăsesc vreodată.....

Hildir a fost întreruptă de buzele moi și fierbinți ale bărbatului care s-au lipit dornice de buzele ei. Și-ar fi dorit ca cele spuse de ea să fie adevărate, însă se temea de asta. El era Satan, cel care făcea rău oamenilor răi, și se îndoia că Hildir avea să-l mai iubească de îndată ce o să afle identitatea lui.

- Mi-aș dori să aud cuvintele acestea și după ce o să-ți împărtășesc secretele mele, deși mă îndoiesc de asta.

Hildir, care era acum îmbrăcată cu un tricou lung de al lui, care îi ajungea până în jurul genunchilor, s-a ridicat în șezut, ștergându-și lacrimile care au început să-i străbată fața fină.

- Dacă crezi că iubirea pe care o simt pentru tine e doar o joacă, atunci ceea ce este între noi, nu are niciun sens....

A cuprins-o în brațele lui puternice, sărutându-i umerii descoperiți. Se simțea puțin vinovat pentru că a făcut-o să plângă, însă el voia doar să se asigure că Hildir era cu adevărat al lui....

- Îmi cer scuze, nu voiam să te supăr. Ce-ai zice dacă am schimba subiectul....Ți-e foame?

Fata a dat din cap în semn de aprobare, iar atunci Lucifer s-a ridicat în picioare, trăgându-și cu rapiditate, hainele pe el.

- Am să fug repede până la un supermarket să cumpăr câte ceva. E ok pentru tine dacă m-ai aștepta aici?

- Desigur.

- Mă întorc repede, promit!

A sărutat-o repede pe obrazul drept ieșind din dormitor și îndreptându-se spre ușă de la intrare. A luat o geacă groasă din cuier, ieșind imediat din apartament și grăbindu-se spre magazinul alimentar care era situat pe următoarea stradă, imediat după colț. Voia să gătească ceva delicios și în același timp și sănătos, pentru ea, așa că a cumpărat două bucăți frumoase de ton, și câteva legume, și a ieșit din magazin, imediat ce a plătit, alergând spre apartamentul său. Credea că a fost plecat pentru maxim 10 minute, o perioadă de timp relativ scurtă, însă destul de lungă pentru ca ceva rău să se întâmple.

Când s-a reîntors în apartamentul său Hildir a dispărut fără urmă. A căutat-o peste tot și nimic....până când a dat de o hârtie de pe nopgtiera lui pe care era mâzgălit un mesaj în enochiană.

"Ți-am împrumutat puțin prietena, sper că nu te superi.
- Jegudiel"

---------------

Sper să vă placă :*