Vindecătoarea

Capitolul 7: Puterile focului

  Îmi simțeam mâinile arzând de la puterea ce curgea prin ele, în capul bărbatului. Nu am băgat în seamă vocea impunătoare ce a strigat spre mine și Eros. Eram prea absorbită de noua putere ce îmi circula prin corp. Era o senzație nouă și unică, de care nu mă puteam sătura. O voce îndepărtată din capul meu îmi spune că ce fac nu e bine, că omor un om, care posibil era un om bun atunci când nu era plin de alcool, însă o voce care răsuna cu ecou peste cealaltă îmi spunea că ceea ce fac e bine. Că prin acel om mă pot răzbuna pentru tot ce am pătimit. Cine știe, poate atacatorul va ajunge în străfunduile Tartarului și îi va transmite un mesaj lui Hades. Poate va merge chiar și în Olimp la așa zișii mei vânători. Vreau să le spună că nu îmi e frică de ei și că îi aștept cu brațele deschise. Îi aștept să mă ucidă. Îi aștept să îmi captureze darul, pe care nu mi l-am dorit niciodată.

  Am simțit o mână puternică ce m-a prins strâns de bluză și m-a rdicat de pe solul rece, plin de sânge. Apoi am simțit alte două mâini aspre ce m-au prins într-o îmbrățișare strânsă. Eram inertă, prinsă ca într-o cămașă de forță. Mă zbăteam neputincioasă să scap, deoarece voiam mai multă putere. Eram dornică de mai mult.

— Doamne, dar stai odată locului progenitură!

  Vocea impunătoare și atât de cunoscută m-a trezit în simțiri. Am clipit rapid pentru a putea acumula tot ce tocmai s-a întâmplat. Eram în brațele lui Eros, iar asta mă neliniștea și mai mult. M-am smucit brusc din strânsoarea sa, iar baiatul nu a avut timp să reacționeze. M-am îndepărtat de el și m-am sprijinit de peretele rece. M-am uitat la mâinile mele, care au fost pe punctul de a fi pătate cu sânge. Cu sângele omului pe care încercam să îl salvez. Dornică să aflu răspunsuri, mi-am dres glasul iar cele două perechi de ochi s-au întors spre mine. Am deschis gura, încercând să îmi găsesc vocea, care părea să fi plecat undeva departe.

— C-ce s-a î-întâmplat? Ce am făcut? am întrebat simțindu-mi vocea nesigură.

— I-ai făcut creierul terci tipului de aici, asta ai făcut, mi-a răspuns tipul necunoscut și cu o aură întunecată din fața mea.

— Hunter, l-am auzit pe Eros șoptind.

— Bună și ție Eros.

  Deodată, tipul misterios și-a dus mâna la gură mușcând-o în două locuri, de unde curgea sânge abundent. Instantaneu mi-am întors capul spre genunchiul meu, care acum nu mai sângera, dar se vedeau urmele sângelui care a curs până acum câteva minute. Am văzut o frântură de imagine, în care omul întunecat și ascuns de umbre și-a dus mâna la gura violatorului și l-a obligat să bea. Omul care părea mort acum câteva secunde și-a deschis ochii și a inspirat o gură mare de aer, apoi și-a lăsat pleoapele să cadă la loc. Un singur cuvînt mi-a venit în minte, dar încercam să alung această idee din cap, chiar dacă cuvântul se auzea tot mai tare, prin toate colțurile minții mele...VAMPIR.

— Bun, doarme. Ar trebui să plecăm înainte să se trezească, spuse timpul misterios și îi dădu mâna lui Eros încercând să îl ajute să se ridice.

  Eros a ezitat o clipă, apoi i-a întins mâna ridicându-se. Cel din urmă s-a uitat prelung la mine și mi-a făcut semn din cap să mă apropii. Am ezitat un minut, dar apoi mi-am pus mușchii în funcțiune. Eram la doar câțiva centimetri depărtare de acea creatură, dar îi puteam simți răceala, care m-a făcut să mă îmbrățișez singură, simțind că îmi îngheață sângele în vene.

— Stai calmă, nu te mușc, încă, spuse bărbatul zâmbind și punând accent pe ultimul cuvânt.

  Am simțit că mă cuprinde panica și am început să tremur, simțind o dorință arzătoare de a respira. Eros mi-a cuprins aspru mâna dreaptă și m-a tras după el până la mașină. După ce m-a așezat pe bancheta din spate și s-a asigurat că stăteam bine, s-a dus și el pe locul șoferului, pornind mașina. Înainte ca Eros să poată pleca de pe loc, portierea din dreapta s-a deschis și pe ea a urcat bărbatul cu aură întunecată. Eros s-a uitat urât la el, însă acesta doar a zîmbit și i-a făcut cu ochiul. Șoferul a oftat zgomotos și a pornit spre casă.