Monstrul

Un jurnal spre adevar

Dios mio..

Nu credeam vreodata ca ma voi vedea intr-o asemenea situatie.Imi tremura mainile si imi e din ce in ce mai greu sa scriu.Respiratia mea atat de constanta si de regulata acum izbucneste frenetica ,ca si cum nu as avea vreun control asupra ei.

,,SUNTETI SOLDATI!''

,,DESTINUL VOSTRU NE APARTINE!''

,,CUVINTELE NOASTRE SUNT LEGE''

Aceste 3 propozitii mi-au manat viata inca de la fragedele sale inceputuri.Nici nu imi amintesc cand m-am trezit in hainele militaresti purtand la brau maceta traditionala cu zimti lati ,tipica escadronului nostru,in orice caz,asta a fost demult.

Cu mult inainte sa fi luat prima mea viata,cu mult inainte sa fi vazut ce poate face razboiul din oameni..cu mult inainte sa il intalnesc pe el..

Am fost trimis de catre comandantul Guevara alaturi de escadronul..nu..de fratii mei ,intr-o misiune de examinare a inchisorii Diable.In momentul acela numele nu insemna nimic.Absolut nimic.Poate doar un cuvant ales la intamplare de cineva cu un grad superior din dorinta sa de a intimida noi venitii.De a le arata ca odata ce intrii dupa acele ziduri nu vei mai iesi..sau in orice caz,nu vei mai fi la fel.

Cat adevar se afla in aceste vorbe...

Carlos a luat-o inainte prin sirurile de celule in timp ce eu si Pablo am explicat conducatorului inchisorii motivul vizitei noatre atat de bruste.Comandantul Guevara era recunoscut in lung si in lat pentru actele sale de vitejie,de curaj si mai presus de toate de macel.Persoanele de rang inalt i se opuneau cu greu,asa ca misiunile sale in preajma rangurilor joase se terminau cu aceeasi fluiditate cu care incepeau.

Scopul misiunii noastre era sa gasim o tinta anume si sa o interogam cu privire al actiunile sale suspicioase din timpul razboiului.

Un intreg sat plin de femei,copii si fermieri a fost adus spre extintie de o singura persoana.Cand s-a ajuns la locul faptei toti oamenii de ordine au putut observa o scena ce glorifica in adevaratul sens al cuvantului notiunea de violenta.

Un barbat negru,imens,cu un tatuaj in dungi albe semnificand zeita Kali inconjurata de un munte de capete,se afla in mijlocul satului,imbaiat in sange si bucati din trupurile victimelor sale.Tinta s-a predat fara a opune rezistenta dar soldatul care i-a pus catusele pe incheieturile sale absurd de largi a sustinut ca a vazut un zambet hain si o privire ce aducea mai mult spre extaz decat spre teama de a fi trimis intr-una dintre cele mai teribile inchisori cu care omenirea a avut de-a face.

Doar niste acte stateau intre noi si fiinta obscura pe care trebuia sa o interogam dar intregul proces a fost intrerupt de o forma sferica ce se indrepta vertiginos spre usa camerei in care ne aflam,crepand-o in bucati...

Am ramas impietrit...era capul lui Carlos,cu ochii dati peste cap cu dintii rupti si cu intreg craniul desfigurat..

Nu am avut timp sa realizam ce se intampla cand in secunda urmatoare o figura neagra,colosala, a aparut in pragul usii patat de urme rosiatice si avand in mana grumazul strivit al unui alt gardian..

Uitandu-ne la creatura ce statea in fata noastra nu am putut decat sa smucim un strigat de oroare atunci cand dintre buzele sale vinetii urmatoarele cuvinte au fost aruncate cu un aer aproape erotic:

,,Ce ziceti ,chicos?Incepem festinul?..''

Lasand la iveala un sir de dinti ascutiti intr-un zambet lacom,intregul meu corp s-a avantat catre pistol iar cu doar cativa milimetri inainte de a imi atinge arma salvatoare am fost izbit cu puterea unei ghiulele de cadavrul gardianului pe care monstrul inchisorii Diable il cara dupa el.Alaturi de gardian am zburat prin fereastra si am cazut in mijlocul inchisorii fiind inca socat de la aterizare...Nu stiam ce se intampla sau daca sunt in mijlocul unui cosmar aievea dar un lucru stiu sigur...strigatele de agonie ale sefului inchisorii acompaniate de rasul extatic al bestiei erau cat se poate de reale,la fel ca si sangele improscat in toate partile de la geamul camerei din care am fost aruncat.

L-am dat la o parte pe nefericitul om ce a trebuit sa moara atat de brutal si am alergat schiopatand , singurul lucru ce imi mana existenta in acel moment fiind cel de a nu ajunge in aceeasi situatie.

Anii de antrenament,mintea spalata cu gandul ca noi suntem soldatii Comandantului Guevara,atrocitatile pe care le-am comis si care ar fi trebuit sa imi stearga orice urma de umanitate..toate acestea s-au evaporat asemenea fumului din tigarile pe care adesea le fumam in momentele noastre de liniste.

In timp ce ieseam din inchisoare,dominat de o teama ce imi sfida chiar si capacitatile mele de gandire incepeam sa aud cum strigatele camarazilor mei,ale prizonierilor si chiar cum focurile de arma ale gardienilor se sting..era liniste.Cateva secunde am asistat la o scena brusca si puternica in care toate luminile felinarelor inchisorii s-au stins,alaturi de orice urma de viata..si mai apoi..orice urma de speranta..

,,Chico!Tu urmezi!''

Inima mea a inceput sa bata terifiata la auzul acestor cuvinte...monstrul..monstrul stia ca am scapat..stia unde sunt si...si venea dupa mine.Era inca insetat dupa sangele meu..era constient de toate ororile pe care le-am provocat,de toate crimele pe care le-am comis...venea..venea sa ceara pretul pentru toate acestea...venea dupa carnea,dupa sangele,dupa insasi viata mea.

In timp ce alergam simteam cum imi pierd sirul gandurilor,cum pasii mei incetinesc si cum,in linistea serii aceleia fierbinti de vara incepeam sa innebunesc..

Nu mai puteam alerga,nu mai puteam merge,singurul lucru pe care mai puteam sa il fac era sa ma tarasc..si ca un vierme ,ca o insecta lipsita de compasiune,ca un animal cufundat in teama m-am tarat si m-am ascuns intr-un tufis spinos de care desertul era plin in abundenta.

Incercam sa imi recapat respiratia ,sa recapat controlul asupra fiintei mele.Numaram descrescator de la 1002 din 7 in 7 exact cum comandantul Guevara ne-a invatat..asta trebuia sa ne calmeze..

Oh,comandante Guevara..salvatorul nostru..el..el trebuie sa stie!Trebuie sa stie despre toate acestea!Poate ca am innebunit dar inca pot scrie in jurnalul meu vechi tot ce s-a intamplat..pot sa o fac..pot sa il avertizez de abominatia spre care am fost trimis.

Nu mai inteleg nimic...nu mai stiu daca am scris cuvinte in ultimele minute sau daca doar le-am gandit,nu mai stiu daca sunt intr-un vis sau daca crunta viata chiar mi-a prezis un asemenea cosmar...nimic nu mai are sens..viitorul,trecutul,toate isi pierd sirul logic asupra existentei mele..Toate,toate acestea din vina lui!DIN VINA CREATURII ALEIA !DIN VINA..DIN VINA..

,,Aici erai,Chico!''

Sunt pierdut..