Recunoaște, mă vrei ! #Finalizată

Capitolul 5

  Deci imi pare foarte rău dar am făcut o greșeală și am postat capitolul 5 in loc de 4 . Vă rog să îl citiți pe următorul și apoi să vă întoarceți la acesta. Mii de scuze !      Teresha

     
-Mami ?!
-Da?
-Puteam să ieșim azi in parc?
  Imi mușc buza când mă gândesc la orele in plus pe care le-am luat in fiecare sâmbătă începând cu astăzi. Izzy apare din camera cealaltă și își pune mâinile în jurul picioarelor mele iar eu o mângâi pe cap:
-Putem? Te rog !
-Imi pare rău, scumpo . Dar mami trebuie să muncească azi . Putem merge maine .
Ea se desprinde de mine și se încruntă:
-Muncă, muncă. Numai asta imi spui ! Nu te joci de loc cu mine . Aș vrea ca tati să fie aici . El se juca mereu cu mine!
  Văd că ochișorii albaștrii ii stralucesc. Inima mă doare în cel mai puternic mod. Mă las lângă ea și o mangâi .
-Și eu aș vrea să fie aici !
O strâng în brațe și până la urmă o fac să vină cu mine deșii e complet dezamăgită.
   O pun să stea în biroul lui Kyle. După cinic incepe să se aglomerează . Orele pe care le-am cerut urmează să se încheie. Aduc o tavă și imi trag răsuflarea .
-E nebunie azi !
  Imi zice Mara .
-Da. Știu.
-Bună doamnelor !
Ne întoarcem amândouă spre Jacob.
-Hei! Ce vrei să comanzi ?
-Doar o apă plată.
  Mă întorc și iau o sticlă din frigider apoi i-o întind.
-Face 2 dolari.
El imi dă banii și imi zâmbește . Izzy iese din birou și vine spre mine .
-Mami puteam să plecăm, te rog ! Mă plictisesc .
-Mda, plecăm imediat .
-Ce? strigă Mara . Nu poti pleca acum . Am făcut deja 100 de dolari bacșiș. Pun pariu că fac încă o 100 dacă rămân până la închidere . Trebuie să stai , Tessa, ai nevoie de bani!
Mă uit când la ea când la Izzy. Micuță mea fetiță vrea acasă și o înțeleg însă 200 de dolari intr-o seara? Am nevoie neapărată de banii ăștia. Imi mușc buza in timp ce mă frământ ce să fac . Amândouă se uita la mine  . Oftez și fac ceea ce nu am crezut că voi face vreodată. Mă întorc:
-Izzy, Jacob te va duce acasă.
  Jacob care încă stă la bar se uită la mine surpirns.
-Normal , dacă încă mai e valabilă oferta .
Se uită la Izzy și zâmbește.
-Sigur că mai e .
Le spun amândurora să ieșim afară deoarece aici e prea multă gălăgie.
-Izzy, mami are treabă așa că o să mergi acasă cu Jacob.
Se uită la el
-Dar nu îl cunosc.
-Nu e nimic .  O să îl cunoști . E un prieten de-a lui mami și e doar pentru seara asta, bine ?
Ea dă din cap iar eu oftez ușurată. Mă ridic spre Jacob:
-Mersi că faci asta . Dar îți zic de acum că dacă pățeste ceva te omor cu mâinile mele .
Adaug ultima parte în șoaptă ca ea să nu mă audă. El incepe doar să râdă. Se lasă la nivelul ei :
-Buna Izzy , eu sunt Jacob dar imi poti spune Jake.
-Buna!
-Iti plac caii ? O întreba el
-Da. Sunt animalele mele preferate.
-Pai asta e grozav . Eu am zece cai la fema mea și o să îți povestesc totul despre ei dacă vii cu mine .
Izzy ezită o clipă dar apoi ii întinde mâna. Ii dau lui Jake cheile și le spun că o să fiu acasă când pot .
-Vino când vrei . Presimt că o să ne înțelegem bine  .
Imi zice el și imi face cu ochiul . Il privesc până când urcă în mașină . Iar atunci când pleacă inima mi se strânge . Ce Doamne iartă-mă tocmai s-a întâmplat? Jacob Shaw are grijă de copilul meu . Scutur capul și intru inapoi in restaurant fără ca măcar să am hambar cât de mult mi se va schimba viața din acest moment .

***
   Rămân până aproape de închidere și reușesc să câștig 215 dolari . Sunt extenuată dar și fericită. Banii ăștia ar trebuii să îmi ajungă pe saptamana viitoare . Mara mă duce până acasă cu mașina, multumesc lui Dumnezeu deoarece nu aș fi putut să mai merg nici o clipă.
-Ne vedem luni !
-Mersi că m-ai adus!
-Nici o problemă!
Ii fac cu mâna în timp ce pleaca apoi mă îndrept spre casă. Am emoții. Poate să o las pe Izzy cu Jacob a fost cel mai nesăbuit și idiot lucru pe care l-am făcut .  Când ajung la ușă apăs mânerul și intru . În casă e lumină și aud râsete. Mă descalț și urc la etaj .
-Și poneiul merge mai departe pe drumul său presărat cu diamante pentru a-și găsi prietenul . ..
Imping ușa și cei doi se uita la mine . Amândoi stau în pat iar Jacob are o carte în mână. Inima mi se strânge din cauza amintirilor care imi vin o dată cu această imagine . Izzy sare din pat și vine să mă îmbrățișeze:
-Mami!
-Hei! Cum a fost ziua cu Jacob?
-Super! Mi-a povestit de caii lui și a spus că o să mă ducă să îi văd intr-o zi !
Zice ea entuziasmată, eu nu pot decât să zâmbesc la fericirea ei . Jacob vine și el lângă noi :
-Nu am stiut când o să vii așa că am vrut să o pun să doarmă.
-Da. Ai facut foarte bine .
O pun pe Izzy in pat:
-Mă duc să îl conduc pe Jacob și vin imediat!
- Bine. 
Coborâm scările și Jacob se duce direct la ușă.
-Deci m-ai salvat in seara asta . Multumesc mult de ajutor. 
El dă din mână.
-Nu face nimic . Mi-a plăcut mult să stau cu ea . E foarte inteligentă pentru vârsta ei . Și foarte frumoasă.
-Mda...seamănă cu tatăl ei .
-Eu cred că seamăna cu mama .
Nu apuc să zic nimic pentru că continuă:
-Ok.  Păi ar fi cazul să plec . Noapte bună, Teresha!
Apoi fuge spre mașină atât de repede încât răspunsul meu se pierde . Inima imi bate repede . Tocmai m-a făcut frumoasă?

   Închid ușa și intru in casă. Izzy ă adormit deja când urc sus așa că o pup pe frunte și ii sting lumina . Merg să fac un duș rapid și apoi mă pun în pat . În ciuda faptului că am avut o zi atât de lungă și sunt frântă de oboseala nu pot să adorm din prima . Evenimentele de azi mă tulbură puțin. Faptul că am lăsat-o pe Izzy cu Jacob , o totală nebunie sau poate cea mai bună idee pe care am avut-o în acel moment . Însă ce nu pot să îmi scot din cap e imaginea lui Jacob cu Izzy lângă el in pat citind o poveste . După moartea lui Alex nu am mai putut să fac chestia asta . Am incercat la început dar mereu izbugneam in lacrimi așa că am renunțat. Nu am mai fost cu nimeni de la el in coace . Am mai fost abordată de bărbați dar niciodată nu le-am răspuns avansurilor lor . Ideea e că undeva în capul meu există o mică, mititica parte care crede că el încă trăiește deoarece nu le-au putut identifica cadavrele . Focul a ars totul . Mă gândesc că poate a scăpat cu viață și o să se întoarcă la noi . Știu că nu e adevărat dar nu pot să fac acea chestie să dispară din creierul meu . Ideea e că m-aș simți oarecum vinovată dacă aș fi cu altcineva. Chiar dacă el a murit. În plus nu aș vrea să fiu cu cineva de care Izzy să se atașeze și apoi să ne despărțim iar el să dispară.  Nu o pot face să sufere și nici eu nu pot trece prin asta . Am suferit deja destul iar sufletul meu nu e complet vindecat. Încă mai  e multă durere acolo , durere pe care a trebuit să o închid in sufletul meu deoarece Izzy avea nevoie de mine . Am avut multe momente in acești trei ani în care făceam lucruri obișnuite cum ar fi să calc haine sau să merg pe stradă și dintr-o dată să mă doară în piept atât de tare încât să nu mai pot respira . Așa se simte când pierzi pe cineva iar eu știu prea bine și nu aveam de gând să mă mai atașez de nimeni și să trăiesc cu teama că pot să pierd acea persoană.