Recunoaște, mă vrei ! #Finalizată

Capitolul 2

-Să ai grijă!
-Mereu am !
Se apleacă și mă sărută. Izzy apare și ii sare în brațe. Alex o strânge puternic. Amândoi râd.
-Te iubesc , tati !
-Și eu te iubesc păpușică!
  O iau pe Izzy la mine in brațe și imi stăpânesc lacrimile când Alex ne mai pupă pe fiecare pe cap.
-Te iubesc !
-Și eu te iubesc !
-Mă întorc repede!
  A ieșit din casă și a urcat in mașină . I-am făcut amândouă cu mâna și apoi am urmarit mașina până când a dispărut pe alee.
-Ce vrei să facem acum , Izzy?
-Plăjituli ' !
Încă nu vorbește perfect dar eu o consider asta un lucur adorabil.
-Atunci prăjiturele să fie !
-Iei !
Am alergat in bucătărie și ne-am apucat de treabă.  După două ore eram pline de făină și toată casa mirosea a aluat copt .

     Prima săptămână fără Alex a trecut repede . Am fost ocupată cu Izzy și treaba din casă. Nu aveam nici o legătură cu el deoarece nu avea voie să își dezvăluie locația iar  o scrisoare ajungea foarte greu la mine . Azi era sâmbătă așa că am hotărât să ies cu Izzy in parcul din apropiere . Afară era cald așa că era vremea perfectă de o plimbare . Izzy era încântată să se dea pe hintă iar eu consideram foarte important timpul petrecut cu copilul.
    Când ne-am întors acasă i-am făcut baie și apoi am pus-o in pat .
-Vremea de povești!
-Daa!
  Am luat cartea în mână și eram gata să mă pun lângă ea când am auzit soneria. Am stat o clipă să mă gândesc dacă asteptam pe cineva . Nu , așa că am coborât repede scările. Am deschis ușa iar în fața mea erau doi bărbați îmbrăcați în haine militărești . Amândoi și -au dat jos șepcile și mi-a luat câteva clipe să îmi dau seama ce se intampla.
-Nu....
  Am început să plâng.
-Vă transmitem sincere condoleanțe.
Imi duc mâna la gură în timp ce inima imi devine tot mai grea.
-Ce s-a întâmplat?
Intreb cu vocea stinsă
-Avionul în care erau a fost doborât.
Aprob din cap că înțeleg.
-Multumesc că m-ați anunțat!
  Intru in casă și imi las lacrimile să curgă pe obraji . Dar nu pentru mult timp deoarece Izzy mă așteaptă sus . Urc și intru in dormitor . Izzy se uită atentă la mine :
-De țe ' plângi, mami ?
-Oh, scumpo!
   O iau in brațe și o strâng cât pot de tare . Ea e tot ce mi-a mai rămas iar eu sunt tot ce I-am mai rămas ei .

     Înmormântarea lui Alex a fost marți. A venit multă lume și mi-au spus condoleanțele lor de care mie  imi păsa. Puteau să spună ce vor, eu tot fara el o să fiu . Zilele alea m-am ținut tare pentru Izzy și chiar mă întrebam când o să realizez cu adevărat totul și o să mă prăbușesc. Asta s-a întâmplat câteva seri mai târziu. Eram in baie și făceam duș când durerea m-a lovit ca un pumn în piept și am rămas fără aer . Câteva clipe am simțit că nu mai pot să respir iar când am putut să trag aer am dat drumul la un hohotit de plâns și apoi m-am pus pe un plâns zguduitor . M-am lăsat jos și mi-am adunat genunchii la piept și toată fericirea pe care am simțit -o în ultimii cinci ani s-a transformat în suferință și disperare .