LUMINILE ALTOR ZEI: Adela Rachi

7 0 0
                                    


''luminile altor orașe'', autor Adela Rachi, Editura Pleiade, 2017

....mai există și oameni finuți -Slavă Domnului! poeti care nu s-au transformat de dragul succesului în saltimbanci, care nu fac ture, tumbe și salturi, nu se dau în spectacol și care reușesc să rămână chiar și în una dintre cele mai râvnite și mai dure țări, America, cel mai frumos gest de reverență al unui suflet neîntinat în fața Limbii Române. E cazul Poetei (și nu întâmplător am marcat astfel) Adela Rachi care la numai doi ani distanță de primul volum - ''Deșertul albastru'' în colecția ''Gheorghe Grigurcu vă recomandă'' tot la Editura Pleiade în 2015 - reușește cu ''luminile altor orașe'' să stabilească un lucru ce era clar pentru mine dar și pentru Radu Ulmeanu care-i semnează prefață noului volum: ''Adela Rachi este o poetă deplin formată''.

Și numai că e ''deplin formată'' dar vine și cu o formulă îndeplinită ingenios, de o ''remarcabilă unitate sau omegenitate a pieselor volumului ... dată nu numai de ton, atmosferă , tensiunea rostirii, ci și de înlănțuirea lor după principiul celor 'O mie și una de nopti', realizată tehnic (dar nu numai) prin faptul că ultimul vers al fiecărei pozii este preluată la începutul poeziie următoare. Legătura continuă astfel pană la sfârșit.'' ( Radu Ulmeanu, prefața cărții) E de fapt un singur poem cap-coadă, tulburător prin sensibilitatea sincerității lui, prin lipsa de emfază a autorului, prin migala cu care a fost construit si umorul fin ușor-ușor sarcastic, prin minunata abundență metaforică de o foarte și inspirată prospețime. Limba română chiar se simte bine cu Adela Rachi la 8 380 de km distanță de casă și pentru asta nu putem decât să-i mulțumim.

la pagina 31:*

mai jos de pâmânt
se află locuințele celor care scriau poezii
nimeni nu le va ierta bucățica asta de fericire

femeia de serviciu intră doar lunea
deretică aerisește bate în voie
cântă

de-o vreme numai vine nici ea
intră numai noaptea
un monstru cu trupul sfârtecat
din cap până la tălpile uriașe
de sub care se zbat să iasă
timide
zorile

se continuă la pagina 32:*

zorile întârzie calculat
ni se mai dă timp să exagerăm
nu mai e mult până când
soarele va călca apa
iar noi vom trece tăcuți
pentru încă o zi

...

...

...

iar la pagina 56:*

până la urmă
se va găsi o bucurie care să ne strângă de gât
într-o zi de luni
mai trebuie să răbdăm
alte gesturi se vor desprinde
fără să lase ceva ce-ar merita spus
orele se evaporă
nimicul o să fie din nou ce-a mai fost
aerul va mânca și va bea numai aer
inima nouă se va rușina de inima veche
nu mi-ai deschis nici pentru o vizită scurtă
doamne cum mă vei privi când voi da buzna
cu toate catrafusele mele în casa ta
nu te superi prea tare când ies trântesc ușa
merg fără oprire
mersul imi face bine
mă calmează
altă mișcare nu pot duce până la capăt
știi cum sunt
cum renunț la lucruri
la locuri
la vise la oameni
vremea de-afară se asortează
numai pietrele sunt mai libere decât noi
nu stau prinse între orele nopții
sunt lăsate să doarmă
merg pe pământul rotund
scriu și mi se pare ca iarăși
mi se face dor să te caut
cum se apropie ziua de dinaintea
zilei de luni

pagina 58:*

ziua de luni
ultima dintr-un șir lung de cuvinte
o undă de șoc într-un reușit efect domino
prima piesă sacrificată
toamna își schimbă nervii
de la o zi la alta
pavese de pe raftul al doilea
ne spionează mișcările
ne cere timp să-l reinventăm
înaintea noastră
zilele ca niște coji de portocale
ambițioasele ore de noapte
si luna
pe scăunelul tristeții

....și trebuie să mă opresc aici oricât de mult aș vrea să vă ofer toată această superbă carte de poezie! Ce frumos ne povestește ea poetic de parcă ''nici nu a început să scrie'' ... Andrei Pleșu spunea că povestea se adresează întregii ființe a unui om, spre deosebire de silogism sau exercițiu matematic (aprox.) care s-ar adresa numai intelectului. Nu stiu care e tirajul acestui volum, dar stiu că el poate fi volumul de suflet al fiecăruia dintre noi privind spre înăuntrul sinelui nostru ca înspre un orizont, o carte ca un însoțitor de drum în fața nimicului năucitor (atât de menționat și aici în versuri), o mărturie cinstită, sinceră și roditoare pentru noi toți.

Articole 2009-2019Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum