Motto: Omul este construit să lupte continuu pentru idealuri pe care nu le pricepe în adâncul lor. Lupta însăși este un ideal. Nu știu dacă ăsta este un dar sau o pedeapsă.''
(''Fantasme'', autor Viorel Ploeșteanu)
''David O'Neil venise în România să o găsească pe Maria-Roberta, moștenitoarea de drept a defunctului său prieten. Așa fusese informat de către autoritățile române, că numitul Remus Vodeanu fusese declarat decedat în urma dispariției.
Acțiunile pe care le cumpărase în urmă cu treisprezece ani la o necunoscută, pe atunci, rețea de socializare pe internet, aveau acum o valoare de milioane de dolari. Davis își vânduse partea lui de acțiuni, își burdușise conturiel bancare și se hotărâse să renunțe la meseria de agent de bursă, înainte să piardă și această avere. Venise în România să o găsească pe fiica lui Remus, de care aflase că plecase definitiv din SUA, în urmă cu trei ani, împreună cu mama ei și s-o sfătuiască să-și vândă acțiunile despre care, foarte probabil, habar nu avea. Mai întâi trebuia s-o găsească și pe necunoscuta Vera Deleanu, posesoare a celeilalte jumătăți din averea arhitectului. Americanul avea de gând să-și înceapă de a doua zi cercetările. Acum, deși era noapte și ar fi trebuit să fie obosit după atâtea ore de zbor, nu putea dormi, așa că a coborât în barul hotelului să bea ceva.
Puținii consumatori păreau plictisiți și amestecau în pahare muzica lui Engelbert Humperdink cu gândurile lor. La o masă din apropierea podiumului de dans stătea o pereche ce părea să nu savureze nici muzica blândă care învăluia întunericul din local și nici băuturile pe care le aveau în față. El grizonat, îmbrăcat într-un costum alb, în căutarea unui aer de dandy, cu o eșarfă roșie la gât, părea să aibă în jur de 50 de ani, îi vorbea tare și răspicat dădăcind-o pe ea, o domnișoară ce nu părea să fi împlinit 18 ani, în schimb corpul o împlinise, făcând-o atrăgătoare pentru orice bărbat care s-ar fi aflat în preajma ei. S-a întrerupt o clipă la apariția americanului, înalt și osos, costumat a la Clint Eastwood în filmele lui western.''
( fragment din romanul '' Fantasme'', autor Viorel Ploeșteanu, apărut la editura ''Mantaua lui Gogol'', București, 2014)
Cititorule, înainte de-a citi mai departe:
Take deep breath
și același sfat i l-aș fi dat și ''americanului'', dacă întâmplarea m-ar fi adus în preajma acestuia în seara respectivă. Mai mult de atât, l-aș fi rugat să se gândească de două ori - think twice!, i-aș fi spus- înainte de-a face orice mișcare. Pentru că nu e de glumit cu un autor cum e Viorel Ploeșteanu. Nici când te afli în postura de personaj al său și nici când te afli în postura de cititor. Pare incredibil, nu? Domnul Mihai Traista m-a avertizat, dar cine să-l asculte... Omul mi-a spus: '' face parte din categoria de scriitori care, când au pus mâna pe cititor îl țin cu sufletul la gură, până acesta întoarce și ultima pagină a cărții.'' (Mihai Hafia Traista în prefața volumului)
Sincer, m-am gândit că e doar așa, una dintre frazele acelea prin care prietenii își menajează aerul dintre ei. Complet fals. Și ca să vedeți cât de copilăros pot sa fiu, n-am luat aminte și m-am avântat citind...mă rușinez și acum de naivitatea mea!
Cert e, că nu am mai putut face nimic și uite asa,
un american a trebuit să treacă printr-un preinfarct,
o biată fată să-și tăie venele,
un alt arhitect să se înece ( baiat bun de altfel!)
