„Iubirea este un fruct, în toate anotimpurile, la îndemâna oricui. Oricine o poate culege, fără nici o limitare. Oricine poate ajunge la această iubire prin meditaţie, rugăciune şi sacrificiu." - Maica Tereza
In cinci ani de cand administrez acest site am citit, pot spune fara rusine, mii de poeme dedicate iubirii. Si de fiecare data m-am intrebat oare despre ce vorbesc toti oamenii acestia? Raspunsul il stim toti, nu ma indoiesc si macar privind acest aspect se pare ca am fi cu totii de acord: fara iubire - in genere- viata nu ar avea glasul de pasare maiastra pe care il simtim ca-l are pt. multi dintre noi. Si totusi...
Imi amintesc ca sub influenta unor lecturi, in adolescenta, visam sa devin '' cetatean al planetei ''. Dar oare ce inseamna acest lucru? In '' calatoriile '' mele am intalnit foarte multi dintre cei ce se autointitulau asa. Unora dintre ei le-am fost aproape pt. mai mult timp... artisti, scriitori, muncitori, corporatisti, mici intreprinzatori, milionari, academicieni, emigranti ori chiar oameni fara adapost - diferite natii , educatii diferite, diferite mentalitati, diferite religii si diferite culori ale pielii ... viata daruindu-mi ragazul tuturor acestor bucurii spre invatare. Si cu multi dintre ei am discutat seri intregi in jurul acestui seducator concept de '' cetatean al planetei'. Din partea unora am primit cele mai neasteptate definitii - non conformiste daca vreti - iar de la altii, raspunsuri care raspandeau cu viteza durerii tacerea in inima mea. Nu rar formula se dovedea a fi doar scutul sub care isi ascundeau dispretul fata de tara de origine. Oricum putini alaturau descrierii lor si cuvantul '' iubire'' si extrem de putini sensul dupa care eram eu insetat. Oare de ce?
O sa spuneti ...orice doriti, e normal. Insa ca si lor atunci, va voi raspunde ca am inceput sa banuiesc de nerabdare foarte multi dintre oameni ...si de o anumita lentoare...cand nu a mintii, a inimii sigur. Si aseman acest lucru cu nerabdarea de-a smulge un mar necopt de pe ramura unui copac inainte ca el să-si atinga robustetea gustului harazit de D-zeu. Asa si cu iubirea!
De aceea cred eu, ca toti de fapt, de cate ori vorbim despre iubire, vorbim despre acelasi lucru! fie ca nu stim, fie ca din timiditate nu vrem sa recunoastem. Iubirea cat ar fi ea de infinita si de '' polivalenta '' - cum o numesc unii poetic- ramane in fapt o ''persoana'' tare nedreptatita si care inca ne mai implora cu numele ei de drept : Iubirea de oameni! Nu-i este nici ei usor sa tot fie chemata, mereu si mereu, sub tot felul de alte identitati minore chiar daca nici una dintre acestea nu o micsoreaza.
Ma gandesc asadar ca sunt zile in care ii putem face Iubirii o mica favoare si ca se merita sa o strigam pe numele ei major.. . iar azi ar fi o zi nimerita, fie si numai pt. faptul ca intr-o alta zi de 5 septembrie o fiinta plecata din Balcanica noastra dulce s-a indumnezeit dupa ce timp de-o viata ne-a aratat si ca se poate dar si ca nu este nici o rusine sa iubesti ! *
Altfel ....despre ce vorbim scriind creațiile noastre?!
* aspectele religioase in fata Iubirii sunt praf si pulbere!
