Ce ascunde o inimă nobilă

Prolog-O prezență încântătoare

Beatrice își făcu loc printre invitații, care o aplaudau și o felicitau pentru împlinirea celor optsprezce ani. La doar optsprezece ani, arăta ca o copilă cu buzele subțiri, ochii verzi, nasul mic și părul șaten împletit mereu, doar acum îi era prins în coc, fiind o excepție. Prietenele ei de la curte o îmbrățișau și o felicitau, iar ea le zâmbea amabil, chiar dacă se simțea sufocată de întrebările şi complimentele linguşitoare. Arya, sora ei, apăruse în mijlocul grupului de fete.

-Fetelor, nu o să vă vină să credeți, tocmai a venit Eduardo Caceres. Spuse ea plină de entuziasm, iar tinerele șușoteau exaltate, apoi s-au retras pentru a-l întâmpina pe tânărul și cel mai râvnit burlac, fiul unui marchiz. Arya începu să râdă văzând naivitate fetelor.

-Arya, ești o comoară. Îi spuse Bea recunoscătoare. Mulțumesc mult!

-Nu-mi mulțumi, doar e ziua ta. Fugi acum, mami și tati te așteaptă să tăiați tortul. Bea o îmbrățișă în grabă, apoi se îndreptă nerăbdătoare spre centrul salonului. Arya privi în jur, apoi se retrase într-un colț, ferită de înverșunarea tinerelor domnișoare când vor afla că burlacul râvnit nu a ajuns încă.

Victoria își îmbrățișă fiica cea mare și îi sărută obraji. Carlos le admiră pe cele două femei, pe care le adora. Fiica sa era superbă în rochia turcoaz, cu un mic decolteu, pe care nu îl acceptase, dar nu avu sorți de izbândă cu Victoria și Eugenia, ele considerau că Bea e o domnișoară ajunsă la vârsta la care trebuia să își pună în valoare trupul de femeie. El o considera tot o copilă, fiica lui. Nu o mai văzuse cu părul aranjat în coc, dar îi plăcea, îi amintea de mama ei pe vremea tinereții lor.

-La mulți ani fericiți, Bea! Îi ură el cu drag și o îmbrățisă.

La rând erau Victor și Felipe, care îi făcură urările de rigoare lui Beatrice și o îmbrățișară călduros. Bea şi fratele său geamăn au căzut de acord ca anul acesta, cum Bea se va prezenta în societate, să îşi sărbătorească ziua de naştere separat. Întâi au organizat un bal pentru Felipe, iar acum pentru ea. Eugenia își îmbrățișă și ea nepoata și o felicită. Veni momentul tortului și orchestra începu să cânte. Toți aplaudară, apoi Carlos o luă la dans pe Bea, care se pregătise intens de câteva săptămâni pentru dansul acesta. Toți invitași erau curioși să vadă care domn îi va fura primul dans prințesei Beatrice, apoi urma să pornească tot felul de bârfe picante, pe care cei de la curte le adorau. Prințesa participa prima dată la un bal, iar nu erau puțini cei care doreau să o cucerească, dar înainte ca dansul să se fi terminat, un bărbat înalt, îmbrăcat într-o pereche de pataloni negri și o cămașă albă, care îi evidenția mușchii pieptului, se apropie de Beatrice și Carlos și îi ceru permisiunea lui Carlos de a-i lua fiica la dans. Acesta acceptă și îi dădu mâna lui Beatrice, dar rămase aproape pentru a analiza mișcările tânărului. Bea nu putu să își ridice privirea din pământ din cauza emoției strârnită de cele două mâini mari, care îi erau așezate pe șolduri. Mâinile ei erau așezate timid pe umerii bărbatului. Oricâtă stăpânire de sine ar fi avut, se topea acum în brațele bărbatului necunoscut. Se credea puternică, dar se dovedea a fi exact ca restul fetelor din salon. Bărbatul se aplecă asupra ei și îi șopti:

-Poți să îți ridici privirea, nu te mănânc. Simți o doză de amuzament în vocea sa, iar asta o agasa, așa că își ridică privirea pentru a vedea cine îi vorbește așa. Întâlni chipul frumos al bărbatului. Eduardo Caceres. Nu era de mirare că era cel mai râvnit burlac, pe lângă impresionanta avere, era și un tânăr frumos cu fața sculptată, ochii albaștri, părul blond și trupul bine făcut. Era visul oricărei tinere. Doar reputația proastă, pe care o avea, era defectul său, care putea fi trecut cu vederea de multe tinere. Se auzea că se comportă rău cu servitoarele, iar cu unele are relații intime. Vizitele bordeielor luxoase și băutura se aflau la ordinea zilei pentru tânărul burlac. Bea decise să nu se lase intimidată de el și continuă să îl privească sfidător în ochi.

Când Carlos văzu că îi șoptește ceva, vru să se apropie de ei, dar Victoria îl opri și îl invită la dans.

Muzica se opri, iar Eduardo o trase gentil pe Bea într-un colț.

-Mă numesc Eduardo Caceres. Se prezentă el.

-Numele meu este Beatrice de Austria. Se prezentă și ea protocolar.

-Cine nu ştie cine sunteţi? Surâse el. Doar sunteţi prințesa noastră.

-Aşa este. Spuse ea simplu. Nu îi plăcea să fie numită prințesă, nu făcuse nimic pentru a merita acest titlu.

-Oricum, a fost o plăcere să vă cunosc şi să vă acord primul dans. Spuse el şi îi sărută mâna lung şi apăsat, încât ea simţi că se impregnase conturul buzelor sale pe mâna sa.

-Plăcere a fost de partea mea. Îi răspunse ea politicos, apoi el îi ură o seară bună şi se retrase din sala de bal, iar Bea rămase sub privirile geloase ale tinerelor domnişoare, care speraseră la un dans cu râvnitul burlac. Oftau şi se gândeau ce vrajă o fi pus prințesa pe el pentru a-l face să-i acorde doar ei atenţie.

Restul serii fu liniştite. Invitaţii continuau să sosească. Mătuşa Lissa şi unchiul Greg o felicitară şi ei pe Bea alături de fiul lor, Roman, care o invită la dans pe verişoara lui. Apoi dansă cu Felipe şi cu Victor. Niciun alt tânăr nu o invită la dans, dar nu se putea plânge, îi ajungeau emoţiile trăite la primul dans. Tinerii burlaci se fereau de ea şi nu pentru că nu ar fi fost frumoasă, din contrã, îi admirau în tăcere frumuseţea, dar acum ea era a lui Eduardo şi nimeni nu ar fi îndrăznit să încerce să se apropie de o fată de care era interesat el.

Sper că v-a plăcut! Aştept părerile voastre!
La media sunt Bea şi Eduardo. Vă place de ei?