Jocul Sufletului

Capitolul 1

Dupa un an

Cerul instelat care se intalneste intr-un punct cu cladirile imense facute din sticla imi atrage atentia si oarecum ma fascineaza.
Ma aflu pe balconul unei camere de hotel de lux pe care o inchriez de fiecare data cand simt nevoia sa ma mai relaxez.
Iau o gura din sampania recent desfacuta pentru domnisoara care doarme in patul de baldachin acoperita doar de cearsaful alb.

Din pacate pentru mine, nu a trecut zi in care sa nu ma gandesc la fosta mea iubire, Amira...
Iar acum, mai mult ca niciodata, imaginea ei imi reapare in minte, deoarece stiu foarte bine ca azi este ziua in care se face un an de cand iubita mea micuta a murit.
Dau tot paharul cu sampanie pe gat si il pun fara atentie pe masuta neagra de pe balconul imens.
Ma rezem cu mainile de balustrada balconului, uitandu-ma atent la stelele slab luminate de pe cer.
Aproape in fiecare seara privesc cerul gandindu-ma ca de acolo, ma priveste fiinta care mi-a intrat in suflet si n-a mai iesit.

-Inca te iubesc, micuto! Spun mai mult pentru mine.

Intru inapoi, traversand camera unde sta intinsa o domnisoara cu parul blond, ca sa ajung la usa care face legatura cu holul hotelului.
Ajung la bijuteria parcata in fata cladirii si intru in ea putin ametit de la bautura data pe gat cu putin timp inainte.

Ambalez motorul si pornesc de pe loc, pe strada din Los Angles catre casa unui bun prieten de aici, Dominic.
Drumul de la hotel pana la el nu dureaza mult avand in vedere ca nu umbla nici dracu la ora 4 pe strazi. Bineinteles, in afara de baietii de la curse.

Bat la usa, ca sa nu par tocmai dobitoc si cand aud "intra" fac intocmai.
In camera de zi dau de Dominic si Justin care joaca Fifa 17 pe ps4.

-Gooool!!!!

-Esti prost?! Ti-ai dat autogol!

-Ba nu. Mingea a intrat la tine!

-Si atunci de ce imi arata cu un punct mai mult ca inainte? Spune Dominic amuzat.

Cei doi se uita fix spre ecranul televizorului.

-Fir-ar mama ei de treaba!

Eu si Dominic incepem sa radem cu pofta, iar privirea lui Justin cade pe mine.

-Pe unde ai umblat, fustangiule? Ma intreaba acesta.

-Ca in fiecare seara. La hotel.

-Ah, ce bine c-ai venit. Hai la un fifa, ma indeamna Dominic.

-N-am chef. Ma duc sa ma culc, spun si dau sa intru in prima camera de pe hol.

-Daca ai venit doar ca sa dormi de ce n-ai ramas acolo? Aveai si companie, spune Justin ranjind draceste.

-Pentru ca...

-Inca te gandesti la tipa aia moarta, stim,stim Adam, mi-o taie scurt Dominic.

-Ce dracu v-a apucat pe amandoi?

-Adam. Omule! Noi vrem sa te vedem fericit, spune Justin gesticuland cu mainile ca o maimuta in calduri. Vrem sa-ti gasesti o fufa cu care sa iti traiesti viata. Nu e ca si cum Amira o sa invie. Nu e Iisus!

Ma uit la el plictisit si mai ca-mi vine sa-i dau un pumn in mecla, oricat de prieteni am fi noi.

-Ceea ce vrea sa spuna Justin e ca trebuie sa iti gasesti o fata care sa te faca sa uiti de cea moarta... Stii... ca sa fii si tu fericit.

-Puteti sa ma lasasti odata in pace? Macar in seara asta!

Cei doi nebuni tac din gura. Ma duc spre holul apartamentului si intru in primul dormitor pe care il zaresc.
Ma arunc in el si inchid ochii, intrand pe taramul viselor...

Necunoscut pov

"Unde lipsa nu se simte. Nici prezenta nu conteaza" astea sunt cuvintele pe care incerc sa mi le bag in minte inca de acum un an.

Stau pe scaunul masutei de pe balcon si savurez ceaiul de menta in timp ce privesc cerul instelat.

Inca de cand eram micuta imi placea sa privesc cerul cu tata si cu sora mea, gandindu-ma la ziua in care voi avea si eu printul meu alaturi de prichindei, care sa alerge prin casa.
Ciudat e ca, in momentul in care mi-am intalnit barbatul imperfect perfect, iar viitorul promitea ceva minunat, aproape imposibil, s-a intors la 180 de grade si ne-a aratat amandurora ca nu traim o poveste de dragoste in care sfarsitul e unul fericit. Asta e realitatea.

-Scumpo, cum te simti?

-Sunt bine, de ce?

-Pari... pierduta. E ceva ce nu vrei sa-mi spui?

-Nu, nu. Doar ca am avut o zi aglomerata.

Ryan da din cap ingandurat.

-Stii ce te poate face sa te simti mai bine? O vacanta.

Uimirea imi apare pe fata si refuzul isi face loc printre buzele mele.

-Inainte sa dai un refuz categoric eu zic sa te gandesti.

-Nu prea as vrea sa parasesc Parisul... spun si fac botic ca sa ma lase in pace.

-Nici macar pentru California? Spune Ryan facand si el la randul lui botic.

Cu asta m-a atins la inima. Imi e super dor de Los Angeles si de oamenii de acolo, dar imi e frica sa nu ma recunoasca.
Anul asta a fost incredibil de greu, deoarece a trebuit sa ma obsnuiesc cu modul de predare la facultatea de aici, noua identitate, oamenii si limba. Nu e usor sa inveti sa vorbesti fluent limba franceza sau macar sa te apropi de modul in care vorbesc oamenii care au studiat inca de cand erau mici gramatica limbii.

-Mi-e dor de Los Angeles, dar...

-Dar ce? De o luna tot asa esti. Rupta de realitate. Iubito, te ador si iti vreau binele. Crezi ca imi e usor sa vad ca suferi?

-Dar nu sufar...

-Ba da. Ti-e dor de vechea viata. Stiu asta, si tocmai de-aia vreau sa mergem cateva zile in California.

Cum as putea sa-i spun lui fara sa il ranesc ca prezenta mea acolo, pe meleagurile in care mi-am petrecut copilaria s-ar putea sa-mi faca mai mult rau decat bine. Reamintindu-mi de viata pe care am pierdut-o.

El intotdeauna a fost dispus sa imi dea si luna de pe cer doar ca sa ma vada fericita si implinita, dar cred ca e mai greu decat mi-am imaginat c-o sa fie.

-Te iubesc, dragule! Spun si il sarut.

-Si eu dar tot nu ai raspuns la intrebare, spune dupa ce sarutul ia sfarsit.

Ma uit la el cateva secunde, pe urma imi mut privirea pe cerul instelat si oftez.

-Vacanta in Los Angeles, te astept!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Buna, dragi ochisori!❤
Sincer, chiar nu stiu cat timp a trecut de la postarea epilogului, dar pot sa afirm faptul ca in zilele astea mi s-a facut un dor nebun de Amira si Adam.
Din cate vedeti actiunea nu se mai petrece in New York, ceea ce imi da si mai multe idei pentru volumul pe care il incep in forta.💪💪
Pup!❤💋