#needitat
Slaonul este unul mare. Pe mijloc, lipit de perete se afla o canapea alba, iar mai incolo un fotoliu de aceasi culoare. Intre cele doua piese de mobilier este potitionata o masa aurita ce sta deasupra unui covor pufos al carui culoare seamana cu majoritatea mobilierului din apartament.
Incaperea este aranjata cu bun-gust, iar luminile nu foarte puternice pun in evidenta lucrurile marunte.
-Inchide gura ca intra musca, glumeste Ryan pe seama mea.
-Tu locuiesti intr-un loc ca asta? E uimitor! Spun uitandu-ma la el plina de uimire.
-Ma bucur ca-ti place, pentru ca aici o sa locuiesti o vreme, spune iar pe fata ii apare un zambet ce arata cat de mandru este de el.
-Pai si parintii mei? Cred ca sunt tare ingrijorati.
Ryan mediteaza cateva secunde la cele spuse de mine, pe urma isi muta privirea pe mine.
-Poti sa-i suni, dar nu te las sa te duci singura acasa. Nu vreau sa mai patesti ceva.
-Mda... n-am cu ce. Matahala de acolo mi-a luat telefonul si nu mi l-a mai dat inapoi.
-Atunci o sa mergem sa-ti cumparam un telefon nou. Acum vino! Spune si ma trage dupa el pe scarile interioare mai scumpe decat vechea mea casa.
-Unde ma duci?
-In noua ta camera, doar n-o sa dormi pe canapea.
Ar fi o optiune. Inca sunt o necunoscuta pentru tine.
-Stiu ce gandesti, si n-am sa te las sa dormi pe canapea.
-De unde stii ce gandesc, il intreb socata.
-Fata ta spune multe, zice si-mi face cu ochiul in timp ce continua sa ma traga dupa el pe holul inconjirat de usi.
La un moment dat intram intr-un alt hol unde sunt patru usi.
Ne oprim in dreptul ultimei usi de pe partea dreapta.
Ryan o deschide incet, si cu fiecare centimetru descoperit de usa din lemn, ochii mi se fac din ce in ce mai mari.
Un pat imens este asezat pe mijloc, inconjurat de un covor la fel de mare si de modern. Culoarea care predomina in camera este maro, dar asta nu o face mai masculina sau sobra. Din contra, alaturi de modelul aflat pe sticla din spatele patului, ce seamana cu nistr flori albe, camera arata minunat.
Ryan imi urmareste privirea care zboara prin camera fara sa spuna nimic.
-Daca nu-ti place pot sa-ti aranjez o alta camera asa cum iti doresti, spune si din glasul lui imi dau seama ca vorbeste serios.
-Nu! E perfect, imi place exact asa cum este, spun si inaintez in dormitor.
Ryan imi schiteaza un zambet satisfacut si face cativa pasi inainte.
-Dupa doua ore mergem la cumparaturi, spune si ma lasa singura in camera, lunadu-mi dreptul la replica.
***
As putea sa ma obisnuiesc cu luxul asta. Sunt in mall, cu un Ryan ducand pe putin zece pungi cu haine de firma intr-o mana, si cu cealalta tine telefonul la ureche.
-Ai mai gasit ceva care sa-ti placa?
-Mda. O rochita de un roz pal, spun si i-o arat.
Dupa ce ies din cabina de proba il vad pe Ryan stand rezemat de un perete, cu ochii in telefon cu o fata ganditoare.
-S-a intamplat ceva?
-Nimic grav, spune si imi zambeste sec. Stiu ca nu ne cunoastem de multa vreme, dar ai vrea sa ma insotesti la o petrecere?
Ma uit la el uimita prima data, pe urma imi afisez un zambet.
-Sigur!
Fata lui Ryan se relaxeaza, iar colturile gurii se ridica instantaneu.
-Atunci haide sa-ti cumparam o rochie perfecta.
Adam pov
Ma dau jos din bijuteria pe care am parcat-o in fata cafenelei unde trebuie sa ma intalnesc cu Ivy, Colton si Alex.
Intru in incaperea populata de multa lume si nu imi ia mult sa-i observ pe cei trei amici stand la o masa inconjurata de o canapea mare si rosie.
-De ce m-ati chemat? Spun trantindu-mi cheile pe masa in timp ce ma asez langa Colton.
-Am gasit colierul cautat, spune Ivy.
Interesul fata de conversatie mi-a aparut instantaneu, iar urechile au inceput sa fie atente la ceea ce avea sa mai spuna satena.
Colierul asta este foarte important deoarece pretul lui este de 3 700 000 de dolari.
-Tu vorbesti serios?! Intreaba uimit Colton.
-Lor nu le-ai spus?
-Nup. Am asteptat sa ajungi si tu.
-Si unde este? Intreaba Alex reluand conversatia.
-Se va licita seara urmatoare la o petrecere data de sefa muzeului de bijuterii din centru.
-Ce inteleg eu este ca vom merge si vom licita ca niste prosti pentru o bijuterie la fel ca toti ceilalti?! Intreaba uimit Alex.
-Normal ca nu. O vom fura. Asa cum vor incerca si fostii oameni ai lui Alanzo, spune Ivy mai mult in soapta ca sa n-o auda nimeni.
-Atunci sa inceapa distractia! Spun si trag adanc din tigara pe care am aprins-o acum cateva secunde.
Amira pov
-Dupa ajungem acasa o sa plec la o intalnire, il aud pe Ryan spunand in timp ce se concentreaza la condus.
-Inca nu inteleg de ce ai refuzat sa conduca Bob masina.
-Am zis sa mai ia si el o pauza. Oricum voi, femeile, stati cu orele in magazine, spune se rade, alegandu-se cu o incruntatura din partea mea.
-Nici chiar asa. In apararea mea, a fost super aglomerat in mall.
Ryan incepe sa rada din nou.
-Bine, fie ca tine.
-Vreau sa-ti multumesc!
-Pentru ce?
-Pentru tot ce ai facut pentru mine. Pentru ca m-ai scos de acolo, m-ai primit in casa ta si iti cheltuiesti banii pe mine. Puteai sa te prefaci ca n-ai auzit si vazut nimc. Putea sa nu-ti pese de mine. Adica, pana la urma sunt doar o straina, nu?
Ryan opreste bijuteria brusc si mai ca era sa ma ies prin parbriz daca nu aveam centura.
-Nu trebuie sa-mi multumesti pentru nimic. Am facut toate astea pentru ca am vrut. Si nu, nu esti o straina. Am inceput sa te cunosc zilele astea mai bine decat pe oricine altcineva in cateva luni, Amira.
Ma priveste fix cu ochii sai caprui, si imi dau seama ca e special. Are un suflet bun!
Ii zambesc, pe urma ma fac mai confortabila in scaunul pasagerului.
-Esti un om bun! Ma aud spunand.
-Si tu, micuto! Spune si porneste din nou masina.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Am reusit sa pun capitol, yay❤
Imi cer scuze pentru ca v-am facut sa asteptati.
Si da, stiu ca am spus ca nu pun capitol decat la 15 stelute dar meh, nu m-am putut abtine 😊
CITEȘTI
Jocul Sufletului
Romance"Facem greseli, iubim, ranim si la urma distrugem totul in calea noastra intentionat sau nu. Astea sunt vremurile in care traim. Generatia de nonconformisti si de pacatosi in fata dragostei. Iubim cu pasiune pana la prima greseala, cand totul se des...
