Jocul Sufletului

Capitolul 22

#needitat

-Totul a inceput cand s-a nascut Bella.
Pe vremea aceea eu si mama ta eram tineri, la inceputul carierei.
Intr-o zi am primit un apel de la un numar privat. Persoana aceea mi-a adus la cunostiita cat de mult ma adora pentru aptitudinile si studiile mele cu un nivel destul de ridicat.

Tata face o pauza in vorbire.

-Ei bine... n-ai de gand sa continui?

-Mi-a spus ca m-a urmarit in de-aproape ceva vreme si ca mi-a propus sa fac parte dintr-o asociate secreta, adica sa devin spion.

-Deci... tatal meu e spion. Misto! Spun eu pe un ton sarcastic.

-Amira! Imi atrage atentia mama.

-Eu de ce nu stiam?

-Nici macar mama voastra nu stia, trebuia sa tin secret ca sa fiti in siguranta.

-Intr-un final am acceptat propunerea ei. Dupa cativa ani, cand aveai zece, pentru ca eram unul dintre cei mai buni spioni, m-au trimis intr-o misiune periculoasa. Trebuia sa ma integrez in mafia lui Alanzo. Mi-a luat ani intregi sa devin mana lui dreapta si sa-i aflu planurile, continua tata.

-Mai precis pana acum...

-Am venit aici, in New York pentru a putea sa-i urmaresc fiecare miscare. Intr-un final am strans destule dovezi cat sa-l dau pe mana politiei americane si sa-l trimit intr-o inchisoare de maxima siguranta astfel in cat sa nu poata evada. Din pacate si-a dat seama de ceea ce voiam sa fac si a pus oameni care sa te urmareasca pe tine si pe Bella.
La un moment dat, mi-a zis ca si-a dat seama si m-a amenintat ca-ti vaface rau. Am vrut sa para ca nu-mi pasa pentru a reusi sa-mi termin treaba, dar s-a decis sa te rapeasca in ultimul moment...

Diger fiecare cuvintel pe care l-a rostit tata si ma gandesc de mai multe ori la poveste.

Ce prost ma simt ca i-am judecat atat de aspru.

-Pufulete, te simti bine? Ma intreaba mama scotandu-ma din transa.

Imi indrept de-odata privirea din pamant si incep sa vorbesc.

-Mama... tata... imi pare rau ca m-am comportat asa cu voi.

-Nu-i nimic, Amira. Intelegem cum este sa aflii atat de multe lucruri cutremuratoare intr-un timp relativ scurt.

-Tata, daca esti spion de ce n-ai venit acolo?

-Am aflat mult mai tarziu unde te aflii. Cand inca eram pe urmele tale ai sunat tu, spune tata.

Cand aud incep sa dau din cap ganditoare.

-Mda... m-au salvat prietenii mei.

-Cu cine te-ai imprietenit, Amira? Niste copii normali nu ar putea sa faca asta.

-Pai...stii tu, cu Ivy, Ray, Alex, Colton si Bliss.

-Hmm... nu trebuia sa fie si un Adam pe acolo? Intreaba tata cu mainile la piept.

-Nu, el a fost iubitul meu...

-Ai fost impreuna cu Adam? Ce a fost in capul tau, Amira? Spune mama socata. El a fost cel care te-a urmarit si tot el a fost cel care te-a adus acolo.

-De fapt, nu el m-a adus acolo. Adam a fost cel care a incercat sa ma tina departe de ei cand am fost rapita.
Dar oricum asta nu mai conteaza pentru ca ne-am despartit.

Linistea se face simtita din nou.

-Mai bine asa. Va trebui sa-l eviti si la scoala.

-Anderson! Fata se straduieste. Uita-te si tu la ea, e distrusa. Plansa... du-te sus, puiule sa te schimbi de haine, spune mama.