Jocul Sufletului

Capitolul 31

#needitat

Amira pov

Ma uit in oglinda pentru ultima data, admirandu-ma in rochia neagra si mulata pana in pamant.
Desi sunt o simpla fata care il insoteste la o petrecere, am emotii.

-Esti gata? Il aud pe Ryan vorbint.

Ma intorc cu fata spre el si observ ca sta stana de piatra in pragul usii, analizandu-ma cu privirea din cap pana-n picioare cu gura intre-deschis, cam buimac. Isi duce mana la ceafa si deja ma simt prost pentru alegerea facuta in magazin.
I-am spus ca vreau sa mi-o aleg singura ca sa fie o surpriza, dar din cate vad nu prea l-i place.

-Daca nu-ti place pot sa ma schimb. Am destule rochii in sifonier, spun si dau sa ma indrept catre dulapul imens, dar sunt oprita imediat de un tipat care ma ia prin surprindere.

-Nu! Spune si intinde mana semn sa nu ma chimb. Adica... vreau sa spun ca, ca iti sta bine. Arati minunat! Spune pe un ton mai bland ultima parte.

-Credeam ca nu-ti place rochia la cum te uitai, spun si imi simt obrajii fierbinti.

-Ma uitam pentru ca n-am mai vazut pana acum o fata atat de atragatoare si sexy intr-o rochie decenta.

-Atunci nu vreai sa stiu la ce petreceri mergi tu, spun si incep sa rad.

-Apropo de petrecere, ar trebui sa mergem.

-Da, sigur.

***

Ma uit pe geamul masinii si privesc oamenii de pe strada cum se plimba, si la blocurile luminate puternic.

-Si care e tema petrecerii? Ma aud intreband.

-O prietena care este sefa muzeului de bijuterii din centru da petrecerea la care vom merge, iar acolo va fii o licitatie pentru un colier special.

Tot ce fac este sa dau din cap in semn afirmativ, in timp ce ma gandesc la colierul de care a spus Ryan.

***

Dupa aproximativ jumatate de ora masina se opreste in fata unei case imense ce te duce cu gandul la un palat.
Ryan imi deschide portiera ca un gentleman si imi intinde mana ca sa ma ajute sa ies.
Drumul spre intrarea casei luxoase am facut-o la brarul brunetului imbracat la fel de elegant ca toti cei prezenti la aceasta petrecere.
Odata ajunsi in salonul in care se tine evenimentul am putut sa vad in fata, pe mijloc, colierul asezat pe o perna rosie de catifea ce este aparat de o cutie din sticla transparenta.

-Ce ma bucur ca ati venit, domnule Davis! Spune zambind o femeie blonda imbracata intr-o rochie rosie ca sangele mulata pe corp, ce pare de varsta a doua.

-Nu puteam sa lipsesc de la un asa eveniment, corect? Spune si rade mai mult din respect.

Femeia isi duce privirea catre mine si pot sa-i observ ochii verzi si blandzi, care imi schiteaza si mie acelasi zambet bland.

-Si domnisoara cine este? Il intreab pe brunet.

Ochii masculului se indreapta spre mine si din privirea lui imi pot da seama ca nici el nu stie sigur ca cine il insotesc. Pana la urma i-o iau inainte, iar raspunsul pe care ajung sa il dau ma socheaza si pe mine.

-Sunt iubita lui, zic si ii zambesc cat de amabil pot, in timp ce imi impleticesc degetele cu ale lui.

Pot sa vad cu usurinta socul de pe fetele amandurora, iar asta ma face sa ma intreb daca am procedat corect.

-Ce surpriza minunata! Nu mi-ai spus niciodata ca ai o iubita, zice doamna revenindu-si din soc.

-Asta pentru ca suntem inca la inceput, zice si se uita la mine.